• Best of,  Dor,  Gânduri,  Iubirile mele,  Pe ce am boală,  Postări neinteresante,  Poveşti,  Repost & Edit

    Iubirea cumpărată ( repost and edit )

    Cu timp în urmă-mi amintesc pe vremea când am cumpărat iubirea. Eram naiv și în același timp conștient de naivitatea mea; într-un local am aflat tainele iubirii preplătite, în timpul în care organizam petreceri pentru tineret.
    Eram organizator și cum făceam mereu când organizam ceva, trebuia să asigur buna dispoziție a invitaților mei. Era plin de ispite care mai de care mai frumoase iar ea era printre ele, mai frumoasă ca oricând si ca oricare alta. Știam că ea doar bântuia în sufletele lor ca o fantasmă a dragostei. Nu am bagat-o în seamă, nu gâseam rostul, mă puteam juca la fel de bine cu oricare alta și-mi oferea iubirea de-o oră poate mai pasional ca ea, dar o plăceam doar pentru că nu era ca celelalte, era… Nustiu… Era un copil, asta-mi arăta ea; mă amuzam mereu când o priveam cu colțul ochiului dintr-un capăt al barului cum îi amâgea pe inconștienții ce-i picau în plasă; cu un zâmbet venind din chipul de copil pervers bine antrenat l-a convins să-i cumpere „marfa”…iubirea de o oră…
    Miile de ispite îmi făceau cu ochiul, ba în stânga, ba în dreapta, le zâmbeam îndrăzneț, ca și cum le ofeream șanse fiecăreia. Bașii îi simțeam până și în ultima cusătură a costumului, nodul cravatei mi-era strâns la gât iar țigarea mi-era nelipsită, iar ea? Nu era nicăieri, și-am renunțat, mi-am spus în gând că n-are rost să-ncep iar sa scriu precum o fac acum dar am scris.
    Timpul trecea, organizarea mergea, tu nu erai nicăieri și mi-am văzut de treabă. O bună parte din timp mi-am consumat-o admirând ispitele superbe pe ringul unde trebuia să fie și ea. Nu mai suportam, tentația de a o gusta era mult prea mare și eram indecis. Nu mi-a fost greu, i-am dat de urma ușor aflasem de la cunoscuți cine era, le dăruia iubirea ei pe interes celor cu potența psihică ridicată că să îi storci de ce au ei mai bun. Acum să ne gândim ce considera ea valoros pentru comision, eu nu puteam să-i ofer decât ce-mi oferea și ea, doar că eu o ofeream pe gratis. Mă minunam cu fiecare oră ce trecea că ea îi ademenea în ghearele sale ascunse în gânduri negre cu interes și sâgeta mereu cu priviri de parcă îi folosea pe bieții naivi numai că să ajungă la mine. Nu am luat în seama, consideram că era o altă puștoaică dornică de aventuri multiple în timp scurt. Mai scurt decât credeam, se videa sa poată fi iubită… acum am înteles…
    – Bună…
    – Bună măi!
    – Ai treabă? Dacă nu hai până la masă la tine să discutăm ceva!
    – Nu, măi, că vreau să dansez, lasă-mă să trec.
    – Insist, te rog, e rugămintea mea de organizator…
    Va Urma!

  • Best of,  Dor,  Gânduri,  Iubirile mele,  Muzica nopţii,  Pe ce am boală,  Postări neinteresante,  Poveşti,  Repost & Edit

    In urma ta… ( repost )

    [MEDIA=3]

    Astazi m-am trezit greu din somn , parcă am dormit întrun sicriu, m-am întins şi-am aprins o ţigare înjurând iar pereţii goi din dormitorul meu rece, nici caloriferul ce era deasupra capului undeva pe la marginea patului, nu mă mai încălzea . Pe când ţigarea ardea eu priveam lumea afară , pe ploaia nemiloasă , se pare , de decembie …”Să nu mai ningă, dracilor!” urlam în gândul meu caci pe albul zapezi m-a ranit o „ea”.Casa era dezordonată de când ai plecat , nici praful nu l-am mai şters de pe masa pe care noi serveam prâzul atât de fericiţi privind pe fereastra noastră , a bucătăriei, pe care tu i-ai pus perdelele ce acum sunt jumătate arse de ţigările uitate de mine când intram în crize de singurătate şi durere…glastrele erau sparte şi cioburi îmi înveleau calea spre sufragerie unde aveam pozele cu tine …îmi creasem un obstacol să nu mai sufăr dar ma răneam mereu trecând prin ele ca prin puf …nimic nu mă durea mai tare decât gândul că te-ai dus iar eu eram al nimănui…
    Duhnea in casă a plastic ars şi urina , trăiam în ghena mea ce-afost căndva căminul nostru în care ne iubeam şi odihneam în miresme de cireş şi tei proaspăt cules ca în copilărie…Am rămas nespălat şi singur …ferestrele tremurau la orice criză aveam iar pereţii erau din ce în ce mai mari şi goi …iadul meu era doar viaţa fără tine…n-am mai apucat să termin ţigarea şi-am lasat-o să stingă în scrumieră ,la fel ca celelalte după tine…eram slab şi tremuram , refuzam orice , vroiam doar fructele pe care mi le dăruiai mereu să mă alinţi …dar am rămas singur …şi jegul meu apartament , nespălat , si gol…
    Era prânzul şi cum făceam zi de zi, era timpul să mă pun în mijlocul camerei să închid ochii şi să visez,eram nedormit de zile-ntregi dar visam….visam cum noi dansam pe muzica vieţii cântată chiar de tine în unele momente când râdeam că nu aveam curent şi ne iubeam în întunericul nopţii …acum nu… şi mă trezesc brusc înfuriat pe viaţă ; îmi iau, cum luam de obicei, pozele din sufragerie ,calc inconştient pe cioburile glastrelor şi merg în camera jegaoasă , la fel ca celelalte , mă pun întrun colţ şi plâng…”Te-ai dus de tot iubirea mea , şi m-ai lăsat singur…să mor…gol chiar unde ne-am iubit….mi-e dor…”

  • Convorbiri,  Dor,  Gânduri,  Iubirile mele,  Pe ce am boală,  Postări neinteresante,  Poveşti

    Ganduri pentru el (in mintea unei femei maritate) – Scrisori 2

    |Partea 1|Partea 2 – Scrisori 1|

    Nu ma gandeam vreodata ca ai sa recurgi la asemenea gesturi.Sa
    stii ca m-ai dezamagit, avand in vedere ca tu ai inceput totul; poate e mai bine
    asa, de fapt sigur e mai bine asa. Iti doresc totusi sa reusesti in ceea ce ti-ai
    propus si daca imi permiti sa iti dau un sfat, acela e ca: daca ai ceva pe suflet si
    nu iti convine, spune-i persoanei in cauza, in FATA.

    Sa ai parte de o zi buna!