• Beniamin,  Gânduri,  Iubirile mele,  Muzica nopţii

    Jurnal de iubită [înainte de toate -I-] (partea 6)

    Play and read

    | Partea 1 | Partea 2 | Partea 3 | Partea 4 | Partea 5 |

    Înainte de toate -I-

    Unde te-ai dus Ben, unde ai plecat? Unde m-ai minţit că te-ai dus? Ai crezut că nu dau de tine, ai crezut că nu te găsesc? N-ai nici cea mai vagă idee cât ai putut să mă răneşti. M-ai distrus, m-ai făcut să nu mai pot zâmbi niciodată. Nu e plecarea ta cât e faptul că m-ai înşelat cu o curvă de la Suceava, că altfel nu o pot numi. Auzi la ea, era măritată şi a băgat divorţ să stea cu unu din Bucureşti.
    Nu ţi-am oferit tot? Nu-ţi lipsea nimic, eu eram numai a ta, te iubeam poate mai mult ca pe oricare altcineva în viaţa mea şi ţi-ai bătut joc. M-am oferit toată iar ţie-ţi zbura mintea-n altă parte.
    M-am îndrăgostit încă din prima zi în care te-am cunoscut, n-am ştiut că Răzvan era cu tine în liceu, n-am ştiut că Laura era colegă cu tine în consiliu, nu am stiut că tu urmai să fi în viaţa mea după Răzvan. Răzvan care nu m-a făcut să simt ceea ce simt pentru tine. Şi nu, nu am sa mai las pe nimeni altul să mă distrugă aşa cum ai făcut-o tu.
    N-aveai obiceiuri ca şi Răzvan, nu te jucai DOTA, nu mergeai la grătare cu colegii de liceu, de fapt tu intrai din ce în ce mai adânc şi din ce în ce mai repede în viaţa mea. Am fost ca nişte copii şi ne-am maturizat împreună chiar dacă n-am să recunosc niciodată, poate datorită ţie sunt o parte din femeia de astăzi. Poate datorită ţie am fost fericită alături de Dan. N-am ce recunoaşte acum ţie. Şi nu-mi pasă dacă tu eşti motivul pentru care eu l-am cunoscut pe Dan.
    Ben, îţi aminteşti ziua aceea, înainte de toate, când ai venit cu Laura la metrou, te-ai prezentat şi am simţit că mă topesc din picioare. Ne-am ambiţionat amândoi, într-o lupta psihica din care niciunul din noi nu a cedat. Am stat 7 ore la o cutie de Sprite la terasa de lângă liceu… Uneori îmi vine să râd când mă gândesc la povestea noastră pe care acum o scrii din perspectiva mea. Altceva nu ştii să mai scrii? Măcar dacă aş mai fi aşa cum scrii din perspectiva mea… Ben… Încet, încet începi să mă uiţi şi mă încântă gândul ăsta, mă încântă că nu mai crezi în noi, că îţi impui să uiţi aşa cum am făcut şi eu cândva, aşa cum fac şi eu acum…
    Încă mai eşti acel băiat în cămaşă albă şi sacou aşa cum te-am cunoscut, şi totuşi eşti un alt om. Atunci aşa ai fost, un băiat căruia nu-i păsa de nimic din ce e în jur, ceva ce eu n-am mai întâlnit, erai marea mea iubire… Atunci!
    L-am dat repede pe Răzvan deoparte şi te-am primit pe tine, aşa cum au făcut-o toţi din jurul meu, colegii mei, prietenii mei, familia mea, mă uimea cum puteai să te strecori nepăsător în viaţa mea şi eu să te iubesc oarbă şi necondiţionată de nimic. De fapt, tu ai fost cel orb şi n-ai văzut cât de mult te-am iubit, sau cât de mult te-a iubit Irina ta. Da, ai fost orb şi prost Ben, chiar dacă scrii ca şi cum ţi-aş spune-o eu, chiar dacă minţi că nu mă mai aştepţi şi nu mă mai iubeşti, scrii pentru ca asta e tot ce mai ai, aşa cum şi eu speram după tine când ai plecat prima dată din viata mea.
    Mathias, care acum îţi este prieten, Hume la fel, îi ai în viaţa ta datorită mie. Adu-ţi aminte când te-am luat la mine la ore, cum râdeai cu ei, cum erai în centrul atenţiei, cum mă făceai să strălucesc şi să zâmbesc fericită, altul ca tine nu era. „Măcar ăsta-i om”, până şi frati-miu ţi-a spus-o, iar tu ai plecat fără să te uiţi înapoi…
    Am trait mult sub influenta colegelor mele, nu trebuie să-mi spui. O vorba-mi spuneau când eram cu tine, alta când nu mai eram. Nu ştiam ce să mai cred. După ce ai plecat am plâns până m-am îmbolnăvit, nu ştiam ce să le mai spun alor mei, te uram atât de mult că ai plecat dar te iubeam şi te doream înapoi totodată… Venisei şi plecasei din nou. Ben… Sunt fericită acum că ţi-am uitat numele.
    A treia zi în care noi ne-am cunoscut m-am oferit ţie şi de atunci am început să te iubesc cu adevărat, atunci am simţit că altceva în lumea asta nu mai există pentru mine decât iubirea care o aveam atunci pentru tine, cum tu acum nu ai nimic decât ceea ce simţi pentru mine. Ce simţi tu acum am simţit eu când ai plecat şi prima, şi a doua oară. De câte ori îţi reproşezi singur scriind din perspectiva mea, că ai greşit? Perspectivă pe care nu o mai ştii cum o ştiai înainte; începi să mă uiţi, şi ştii bine că asta-mi doresc acum.
    La ziua Alecăi, atunci ne-am iubit cu adevărat amândoi, Ben. N-am să te uit niciodată pentru acea seară. Ai fost în centrul atenţiei, şi recunosc, eram invidioasă. Vorbeai numai cu Laura, eu parca nici nu existam, dar la sfârşit ai fost altfel, atunci te-a cunoscut şi frati-miu… „Oricum, oricand, oriunde…” a fost prima noastră replică, apoi „Eu n-am nicio autoritate asupra ta” şi te enerva aşa cum mă enerva pe mine atunci când te priveau alte femei şi le dădeai atenţie. Înainte de tot ce a fost între noi eram o fată îndrăgostită care-ţi oferea tot, nu-ţi lipsea nimic. Doamne, cât te iubeam, şi cât de fericita eram. Chiar dacă ne plimbam prin Cora în loc să ne plimbăm prin parc, chiar dacă te prosteai cu Mathias şi Hume, eram aşa fericită… Eram înainte de toate, fericită… Eram Irina, Ben. Te rog să nu mai scrii nimic din perspectiva mea. Nu mă mai cunoşti aşa ca înainte, nu mai scrie nimic, nu-ţi mai aminti, nu mă mai iubi…

    Va urma!

  • Beniamin,  Gânduri,  Iubirile mele,  Muzica nopţii,  Postări neinteresante,  Poveşti

    Fericire de copilă (partea 2)

    | Partea 1 |

    Play and read


    Partea 2

    Uite cum iar îți spun aici tot, și cum te repeți. Nu-i nimic dragul meu, nu-i nimic. Te iubesc pentru ceea ce ești și pentru faptul că te repeți. Te repeți pentru că și tu mă iubești la rândul tau.
    Da… Da, da, da, da… Alt cuvânt nu vreau să mai aud, să scriu sau să pronunț. Niciun alt nume decât al tău aș vrea să știu, și să adorm cu el în gând, mă faci atât de fericită… Tot ce vreau este să te iubesc cu toată firea mea…
    Dragul meu, ce dor îmi este când ești departe de mine. Chiar și cu gândul dacă dispari, te caut până te găsesc, să nu mă rătăcești…
    Ești curucubeul meu, după ploaia de răutăți a lumii, vreau să mă înnec în parfumul tău iubitule, fă-mă fericită așa cum simt că aș fi când suntem împreună.
    Vreau să mă vezi numai pe mine, pe nimeni alta. Idolul meu… Mincinosul meu. Minte-mă și zi-mi că sunt numai a ta și n-ai să-mi mai dai drumul nici când dormi.
    Sunt fericită, iată-mă, o copila ce radiază doar din cuvintele tale, dragul meu. Renasc din poeme și piese de teatru care mi le scrii. N-ai să mă uiți și știu asta. Simt asta. Cum simt și atunci când mă iubești, cum plutesc prin norii de cuvinte dulci. Chiar dacă taci, chiar dacă dormi.
    M-ai luat dintr-o lume pe care nu am reusit s-o înteleg și, iată, cu tine nu-mi mai pasă, tu ești lumea mea, tu-mi ești tată, frate, prieten, soț… Dragul meu.
    Mi-e ciudă că nu pot fi una cu tine, să pot respira odată cu tine, să-ți spun că fiecare suflu de aer îl trag în piept pentru tine dragul meu.
    Știu că ești un copil ca și mine iubitule, un copil cu haine colorate și bomboane în buzunare, eu sunt bomboana ta de capșuni pe care tu o iubești de mic, și nimic nu iubesc mai mult decât să-ți văd chipul de copil zâmbind.
    Am o fericire de copilă, o am datorită ție și tot ce însemni tu pentru viata mea. Aș scrie comparațiile așa cum le faci tu să poți înțelege cât de fericită sunt. Ești zâmbetul de pe chipul meu când mă trezesc dimineața în pat lângă tine iar eu sunt lumina din ochii tăi atunci când te trezești… Bună dimineața, iubitule! Eu sunt culoarea fructelor ce-ți încântă privirea înainte să le gusti, iar tu ești gustul fructelor care le poftim împreună, așa te-aș copleși cu dragostea mea. Aș fi ca tine să te compar iubitule, și chiar de aș crește acum și n-aș mai fi copilă, sub aripa ta aș vrea să-nchid un ochi…

  • Beniamin,  Gânduri,  Muzica nopţii,  Postări neinteresante,  Poveşti

    Adio

    Play în timpul citirii ( recomandat )

    Adio dragule… Adio pe lumea asta îți zic… Poate ne vom revedea acolo. Poate eu voi ajunge în altă parte, poate nu există o altă parte unde să ne revedem, tinere.
    Vreau să-mi citești rândurile de sub pernă și să-mi spui în somn tot ce vreau sa aud, tot ce vreau să simt. Măcar minte-mă…
    Mi-e dor să te sărut și să râd cu tine. Acum nu pot decât să plâng și să aștept să ajung lângă tine. Am învățat multe de când te-am cunoscut, am simțit multe de când te-am primit lângă mine, eram un nimeni de-a dreptul. Eram, și-acum sunt din nou. Ai adormit pe veci cu chipul meu prea strans la pieptul tău.
    Te rog, dragule fă-ți loc acolo pentru mine, așteaptă-mă. Știu că ți-e rece, știu că ți-e teamă, dar nu ești singur, nu ești ca aici, nu ești cum m-ai lăsat pe mine. O femeie printre lacrimi și mânie…
    Eram prea tineri și frumoși împreună, de ce-ai plecat? De ce m-ai lăsat singură în mâinile lumii ăsteia ce distruge.
    Eu încă te mai simt în patul meu în unele nopți. Încă-ți mai simt trupul lângă mine cum se zbate în coșmaruri, cum mă săruta pe spate, cum mă iubește, și mă încălzește toată. Încă mai am parfumul tău pe pernă, și te iubesc pe zi ce trece mai mult chiar dacă nu mai ești aici, lângă mine… Chiar dacă sufăr singură și nu știe nici măcar un suflet cât te-am iubit iar tu nu mai ești printre noi…
    Câteodată uit tot. Uit cum arăţi, uit cum erai, te uit pur şi simplu; şi nu-mi amintesc decât rândurile tale în care îţi făceai o descriere perfectă… Probabil te pregăteai pentru astfel de zile în care una din noi, iubirile tale, te vom căuta. Tu ne privești mereu pe toate… Și pe mine, chiar dacă n-ai stat mult în viața mea. Unul dintre lucrurile care le-am învățat despre tine, e faptul ca nu uiți pe nimeni și nimic, poate n-ai uitat acolo unde ești nici de clipele în care te-am iubit ca nebuna…
    Venisei misterios în viata mea, ca-n filmele alea… La fel de misterios ai și plecat. Singur, și totuși multe au fost în urma ta, eu a câta am fost? Pe mine m-ai iubit? Pe mine m-ai dorit la fel de mult ca și pe cele despre care-mi povesteai, rănile tale care nu se mai vindecau, dragule?
    Mi-era mila cum le priveam pe toate, femei în toata regula plângeau în hohote după buzele și vocea ta, după cuvintele și săruturile tale, dar nu mi-era atât de mila de ele pe cât imi era și-mi este de mine. Încă nu cred că nu mai ești…
    Și eu urasc faptul că scri aceleași lucruri din alți ochi dar aceeași poveste, erai obsedat de singurătate și de trecut. Te ascunsesei de mine, mi-e ciuda c-ai plecat și nu mi-ai spus nimic din tine, și nici de-as vrea să știu n-am cum decât dacă ajung și eu acolo, sau dacă te citesc…
    Îmi umplusei viața de dorință și de fericire… Știi cât mă bucuram când veneai pe neașteptate la ușa mea, și te primeam călduros în casă? Acum pe cine să primesc? La pieptul cui să dorm? Poveștile cui să le ascult?
    ”Iubita mea!”… Mă trec fiorii când aud cuvintele astea, e tot ce mai am de la tine… E tot ce mai aud…

  • Beniamin,  Dor,  Gânduri,  Iubirile mele,  Muzica nopţii,  Postări neinteresante,  Poveşti

    Cine eşti?

    Dăi play apoi citeşte!

    Nici după atâta timp nu te cunosc. Nici după ce te întreb, şi te exploatez tot înca nu ştiu nimic, şi mă doare. Ai o lume numai a ta, şi spui că vrei să o împarţi. Eu nu sunt în lumea ta bolnavă, eu nu sunt în lumea ta nebună şi obsedată de trecut şi decepţii. Eu nu sunt o decepţie!
    Când te-am cunoscut erai ca oricare altul, ca orice fel de altă poveste începeam şi noi, cu aceleaşi vorbe, aceleaşi tehnici si scheme de agăţat aveai. Eşti un început comun! Eu pe de altă parte sunt o femeie, copilule.
    Totul se învârtea în jurul meu aşa cum îmi doream, tu erai doar o altă faţă a iubirii de care acum îmi doresc să nu fiu dependentă. O lume cruda dar dulce. O iubire dureros de mare, şi obsesiv de impunătoare… Simţeam că jubilez sărutâdu-te… Eram ca o fătucă naivă ce-ţi credeam în vorbe şi capcane verbale doar să îţi cedez mai mult iar tu sa domini fiecare părticică din fiinţa mea. Doream să mă domini cum ştiai numai tu. Cum ştiam numai noi. Deşi-ţi puneam atâtea întrebări, eu nu te cunoşteam nici cu răspunsuri date iar eu cedam chiar la întrebările mele.
    Eşti tânăr, mai tânăr ca mine dar ai iubit mai mult decât oricare altul. Cuvintele tale mă ispiteau mereu să te sărut deşi nu te doream, vroiam doar să dispar să nu fiu dependentă de tine,cum tu eşti de prezenţa mea acum. Mi-e teama de ceea ce am ajuns, mi-e teama… Nu mă recunosc, deşi aceeaşi sunt iar iubirea ta mă rătăcea în mine, în sufletul meu, că nu ştiam ce să mai cred de noi, de lume, de mine… Şi mă iubeai. Tânăr cum erai ştiai cum să mă devorezi din vorbe să mă faci să te sarut, iar tu să pui stăpânire pe mine cu palmele tale fine ca de pianist şi buzele cărnoase, pofteam la ele doar privindu-te. Îmi iubeai buzele rujate şi parfumul dulce, erai îndrăgostit deşi negai, cădeam împreună în capcana ta. Mereu mă cucereai în diferite căi, cu alte cuvinte cu alte atingeri şi mă iubeai la fel, mă sărutai cu lacrimi în ochi atât cât să nu le vad şi mă simţeai în palmele tale. Simţeam cum îţi bătea inima când mă sărutai, mă doreai de fiecare dată parcă tot mai tare iar eu mă ofeream ţie şi nu vroiam… Sau mint.
    Jubilam de-a dreptul la fiece atingere ale buzelor tale. Pe gât, pe sâni… Îmi iubeai sânii, simţeam cum îmi măsurai cupele în palmele tale, îi sărutai apoi stăteai la pieptul meu ca un prunc. Vroiai să te iubesc. Vroiai să mă pierd cu tine-n lumea ta neagră şi totuşi luminată. De ce nu poţi fi un bărbat? De ce nu poţi să fii altfel decât un refugiat dintr-o lume murdară?
    Îţi jur că n-am simţit adrenalina mai intens de atât, în toată viaţa mea, în toată fiinţa mea, să plâng când îţi sărut buzele cărnoase şi dulci, să mă pierd în ochii tai negrii cu tine…Împreună. M-ai învăţat atât de multe, m-ai învăţat cum să-ţi cedez, cum să mă devorezi şi cum să mă ţii într-un fir de aţă. Eşti lângă mine şi totuşi eşti departe, şi de-aş ceda de-atâtea ori, la fel de multe ori m-aş sinucide.
    Am învăţat să trăiesc cu nebunia, şi dorinţa ta, să-ţi simt ura şi să te-ascult mereu când suferi şi când scrii.
    Deseori te vreau dur, cum eşti când te enervez, să mă trânteşti de perete ţinându-mă de închieturile mâinilor mele mici pe care le săruti mereu când adorm… Să-mi sorbi parfumul de pe gat în jos aşa cum o faci când ma veghezi dormind, şi-apoi să-mi rupi hainele să mă cuprinzi toata sub aripile tale de pui rătăcit… De multe ori aşteptam s-adormi ca eu să fiu una cu inima ta, să stau la pieptul tău şi să ascult cum respiri greu, s-aud cum îţi bate inima tare, cum tresari din coşmaruri în care speri că te trezeşti lângă mine. De multe ori îmi doresc să mor iubindu-mă cu tine…
    Mă depăşea viteza cu care mă citeai câteodată. Mă depăşea viteza cu care te băgai în viaţa mea, şi ştiai tot… Mie teama şi-acum că nu mă pot ascunde de tine, dar ştiu că numai tu eşti acolo atunci când nu e altul să-mi simtă fiecare vibraţie din corp şi fiecare lacrima pe care-o vărs să mi-o sărute precum buzele tale-o făcea.
    Au încercat şi alţii să fie ca tine, să obţină tot ce vor din simple cuvinte, să mă ducă departe deşi nu plecam nicăieri, dar nu erai tu şi nu fugeam noi. Sunt chinuită, chiar şi obosită. Mă chinuie fiecare gând c-ai fost în viaţa mea şi nu te pot şterge, tu ai premeditat tot. Eşti un străin nebun iar eu m-am oferit toată…Proasta de mine… Cine eşti? Cine eşti?