• Beniamin,  Dor,  Gânduri,  Postări neinteresante,  Poveşti

    Despre trecut…

    Cateodata-mi mai amintesc de el… Cateodata. Ati fi surprinsi cam cat de rar. Dar si atunci cand o fac imi amintesc de lucruri la care acum poftesc, dar am orgoliul si sarcasmul care ma salveaza mereu. Nu-mi mai amintesc nici vocea lui, dar stiu sigur ca inca se mai imbraca la camasa, alba chiar, cu aceeasi burta si aceeasi freza de crocodil pe care o are mereu. D-asta inca ma mai iubeste, ca sunt rea.
    El. El a fost asa ca o idila dintr-o poveste care se repeta mereu. Zici ca eram amandoi o caseta cu banda incurcata. Spunea mereu ca e altfel dar stiu sigur ca si acum umbla cu o groaza de femei. Si femeile-l plac asa burtos cum e el de-i sar nasturii cand se aseaza jos. Imi vine sa rad, asa cum se culca el cu toate, tot pe mine ma iubeste. Chiar si acum cand scrie, vezi Doamne, din perspectiva mea. I-as scrie aici sa se trezeasca la realitate si sa mearga mai departe. Sa renunte la obsesia asta care o are pentru mine. E un obsedat…
    El e o parte din trecutul meu despre care nu vreau sa discut. Fac ce vreau, n-are nicio autoritate asupra mea.
    El. El a fost nimicul care mi-a cunsumat ani din viata mea, care si-a batut joc cum a putut mai bine. Un gandac, un nimeni si-un nimic. Stiti ca el scrie acum? Stiti ca el isi bate joc de tot ce are mai bun pentru ca asta stie sa faca mai bine…
    Haideti sa va spun, eu sunt o fata care stie ce vrea, poate de multe ori am gresit datorita orgoliului meu, dar stiu ce vreau si-mi asum deciziile. El nu se afla printre ele… Putea fi el in locul celui de-acum, sa ma mut cu el la casa noastra departe de oras. Putea fi el cel cu care-mi impart mai mult de jumatate din viata acum. Sau poate ar trebui sa-mi fac timp pentru drept? Jura-te!
    El, a fost un el candva mai sus ca oricare „el” din viata mea, eram orbita de el si de nebunia lui. E nebun… E obsedat… Nu ma mai iubeste, e doar obsedat de mine si de tot ce tine de mine si ii multumesc lui Dumnezeu ca nu ma streseaza. As vrea sa scriu eu din perspectiva lui. As vrea sa fiu eu cea care are intr-adevar un cuvant de spus…
    El… El crede ca daca scrie toate nebuniile astea despre el poate ma voi intoarce. „Bai baiatule, baga-ti mintile-n cap si uita-ma-n pula mea!” Gandacilor nu am sa le vorbesc frumos niciodata.
    El. El e toata pasiunea care i-o ofer celui de acum, care nu ma inseala, nu ma minte, nu-l uraste nimeni…
    El? El ar vrea sa ma iubeasca, sa ma stranga in brate… Ooof ce i-ar fi placut. Ar vrea sa-mi sarute buzele cu ruj rosu, si-mi soarba parfumul pe gat, sa ma iubeasca… El ar vrea multe, multe care erau candva ale lui. El ar vrea sa mai scrie ceva din perspectiva mea, mi-ar mai spune cuvinte dulci, ar vrea sa fim din nou amandoi, ar vrea sa ma cuprinda si sa-mi stranga palmele mici. M-ar iubi daca m-as intoarce… NICIODATA… E atat de tarziu pentru el, trecutul de el. El? El traia si traieste in trecut, acum in trecutul meu, oricat de puternic vrea sa para, e doar un omulet singuratic si pervers care sufera-n carapacea lui. E obisnuit sa fie jignit… D-asta ma iubeste, ca sunt rea. El crede ca e doar un cosmar de un an de zile si nu se mai trezeste, el crede ca ma voi intoarce, el crede multe.

  • Beniamin,  Dor,  Gânduri,  Iubirile mele,  Muzica nopţii,  Postări neinteresante,  Poveşti

    Cine eşti?

    Dăi play apoi citeşte!

    Nici după atâta timp nu te cunosc. Nici după ce te întreb, şi te exploatez tot înca nu ştiu nimic, şi mă doare. Ai o lume numai a ta, şi spui că vrei să o împarţi. Eu nu sunt în lumea ta bolnavă, eu nu sunt în lumea ta nebună şi obsedată de trecut şi decepţii. Eu nu sunt o decepţie!
    Când te-am cunoscut erai ca oricare altul, ca orice fel de altă poveste începeam şi noi, cu aceleaşi vorbe, aceleaşi tehnici si scheme de agăţat aveai. Eşti un început comun! Eu pe de altă parte sunt o femeie, copilule.
    Totul se învârtea în jurul meu aşa cum îmi doream, tu erai doar o altă faţă a iubirii de care acum îmi doresc să nu fiu dependentă. O lume cruda dar dulce. O iubire dureros de mare, şi obsesiv de impunătoare… Simţeam că jubilez sărutâdu-te… Eram ca o fătucă naivă ce-ţi credeam în vorbe şi capcane verbale doar să îţi cedez mai mult iar tu sa domini fiecare părticică din fiinţa mea. Doream să mă domini cum ştiai numai tu. Cum ştiam numai noi. Deşi-ţi puneam atâtea întrebări, eu nu te cunoşteam nici cu răspunsuri date iar eu cedam chiar la întrebările mele.
    Eşti tânăr, mai tânăr ca mine dar ai iubit mai mult decât oricare altul. Cuvintele tale mă ispiteau mereu să te sărut deşi nu te doream, vroiam doar să dispar să nu fiu dependentă de tine,cum tu eşti de prezenţa mea acum. Mi-e teama de ceea ce am ajuns, mi-e teama… Nu mă recunosc, deşi aceeaşi sunt iar iubirea ta mă rătăcea în mine, în sufletul meu, că nu ştiam ce să mai cred de noi, de lume, de mine… Şi mă iubeai. Tânăr cum erai ştiai cum să mă devorezi din vorbe să mă faci să te sarut, iar tu să pui stăpânire pe mine cu palmele tale fine ca de pianist şi buzele cărnoase, pofteam la ele doar privindu-te. Îmi iubeai buzele rujate şi parfumul dulce, erai îndrăgostit deşi negai, cădeam împreună în capcana ta. Mereu mă cucereai în diferite căi, cu alte cuvinte cu alte atingeri şi mă iubeai la fel, mă sărutai cu lacrimi în ochi atât cât să nu le vad şi mă simţeai în palmele tale. Simţeam cum îţi bătea inima când mă sărutai, mă doreai de fiecare dată parcă tot mai tare iar eu mă ofeream ţie şi nu vroiam… Sau mint.
    Jubilam de-a dreptul la fiece atingere ale buzelor tale. Pe gât, pe sâni… Îmi iubeai sânii, simţeam cum îmi măsurai cupele în palmele tale, îi sărutai apoi stăteai la pieptul meu ca un prunc. Vroiai să te iubesc. Vroiai să mă pierd cu tine-n lumea ta neagră şi totuşi luminată. De ce nu poţi fi un bărbat? De ce nu poţi să fii altfel decât un refugiat dintr-o lume murdară?
    Îţi jur că n-am simţit adrenalina mai intens de atât, în toată viaţa mea, în toată fiinţa mea, să plâng când îţi sărut buzele cărnoase şi dulci, să mă pierd în ochii tai negrii cu tine…Împreună. M-ai învăţat atât de multe, m-ai învăţat cum să-ţi cedez, cum să mă devorezi şi cum să mă ţii într-un fir de aţă. Eşti lângă mine şi totuşi eşti departe, şi de-aş ceda de-atâtea ori, la fel de multe ori m-aş sinucide.
    Am învăţat să trăiesc cu nebunia, şi dorinţa ta, să-ţi simt ura şi să te-ascult mereu când suferi şi când scrii.
    Deseori te vreau dur, cum eşti când te enervez, să mă trânteşti de perete ţinându-mă de închieturile mâinilor mele mici pe care le săruti mereu când adorm… Să-mi sorbi parfumul de pe gat în jos aşa cum o faci când ma veghezi dormind, şi-apoi să-mi rupi hainele să mă cuprinzi toata sub aripile tale de pui rătăcit… De multe ori aşteptam s-adormi ca eu să fiu una cu inima ta, să stau la pieptul tău şi să ascult cum respiri greu, s-aud cum îţi bate inima tare, cum tresari din coşmaruri în care speri că te trezeşti lângă mine. De multe ori îmi doresc să mor iubindu-mă cu tine…
    Mă depăşea viteza cu care mă citeai câteodată. Mă depăşea viteza cu care te băgai în viaţa mea, şi ştiai tot… Mie teama şi-acum că nu mă pot ascunde de tine, dar ştiu că numai tu eşti acolo atunci când nu e altul să-mi simtă fiecare vibraţie din corp şi fiecare lacrima pe care-o vărs să mi-o sărute precum buzele tale-o făcea.
    Au încercat şi alţii să fie ca tine, să obţină tot ce vor din simple cuvinte, să mă ducă departe deşi nu plecam nicăieri, dar nu erai tu şi nu fugeam noi. Sunt chinuită, chiar şi obosită. Mă chinuie fiecare gând c-ai fost în viaţa mea şi nu te pot şterge, tu ai premeditat tot. Eşti un străin nebun iar eu m-am oferit toată…Proasta de mine… Cine eşti? Cine eşti?

  • Beniamin,  Dor,  Gânduri,  Poezii,  Postări neinteresante,  Poveşti

    A două zeci şi opta poezie în listă

    Cântecul pietrei
    ( Azur la amurg )
    Reţele gaussiene şi porţelanuri ciobite
    Locuri ce duc spre neantul ‘azul’
    Un cântec păgân din corzi de vioară
    Şi plâng şi râd, azur la amurg…

    Copaci fără lună şi vise de nori
    Tăcere măruntă şi zgomot în zori
    Mireasmă pastel pe rochia prea lungă
    Şi curge şi curge ca să nu plângă.

    Copilă uitată în haine de piatră,
    Cade mereu spre al lumii ascend
    Şi cântă mereu un cântec de iască:
    „Azur la amurg, sufletul meu…”

  • Beniamin,  Dor,  Gânduri,  Iubirile mele,  Muzica nopţii,  Postări neinteresante

    Noapte bună

    Play piesei apoi citire.

    [MEDIA=24]

    Somn ușor iubito… Vise plăcute… Un somn prea liniștit să ai, când știi că somnul tău de detașează de tot ce este sau ce-a fost, cu noi, sau chiar tu singură. Mi-e greu să cred că nu mai ai o lacrimă pentru mine, sau că nu mai esti ce erai odată. Mi-e greu să cred că-mi este teama să te mai iubesc, când știu că numai tu îmi ești în gând, iar asta nu-i deajuns.
    Aș sta nopțile în care mă mai chemi la tine, doar să-mi amintesc. Să râd de cât de copii eram cu doar doi ani în urma, și totuși nu de mult.
    Mi-e dor s-aud un ”te iubesc”, chiar de nu-l mai simți, chiar de nu mai vrei. Să-mi spui. S-aud. Să-l simt. Să cred indiferent de-i drept ori nu, eu să te iubesc-napoi.
    Nu ești tot ce mi-am dorit, însă ești tot ce vreau, tot ce simt, ești poate singurul lucru de care nu ma pot detașa oricât aș încerca, inima mea bate sălbatic numai când mă alinți… Și-o faci atât de rar încât poftesc mereu să te aud.
    Nu pot dormi, nu pot închide ochii. Nu pot stinge ceea ce arde-n mine, n-am cum. N-ai cum. Și nu ar fi cuvinte să-ți explic ce-ar fi înăuntrul meu.
    De multe ori te privesc cum dormi, te sărut pe frunte și te strâng în brațe cum pot, cum gândesc eu, oricum aș pofti și te iubesc să poți avea un somn liniștit. Mi-e greu să cred că-n orice clipă m-ai goni. Mi-e teamă să trăiesc singur. Mi-e teamă să mai sper sau să mai trăiesc în trecut. Mi-e teamă să mai am amintiri dureroase, de care poftesc, mai multe decât am acum. Acum poftesc la „tine”-ul de cândva.
    Mi-e dor să fugim în orașul ăsta murdar să fim noi mai presus de alții, iar vorba noastră zâmbet să le-aducă buzelor ce-acum rar se mai sărută. Te-aș săruta pe veci de m-ai lăsa. Și sufăr tot că nu-ți pot oferi mai mult decât am… Mai mult decât sunt.
    Iubito, amintește-ți te rog. Amintește-ți de zilele în care ne sărutam la metrou, de zilele în care ne mângâiam călduros sau ne aprindeam din vorbe la telefon. Amintește-ți cum mă iubeai. Amintește-ți de mine așa cum mă vedeai atunci și iubește-mă.
    Atât iubito pentru seara asta. Somn ușor.