• Beniamin,  Convorbiri,  Gânduri,  Iubirile mele

    A (hai poate te fut în gură)

    – Trezește-te la realitate Ben! Trezește-te că eu nu sunt de tine.
    – Tu știi mai bine, nu?
    – Normal că știu și nu-mi mai spune ceea ce crezi tu că vreau să aud, nu mă cunoști. Ți-am mai spus asta, nu știi cât de rea pot să fiu. De ce nu înțelegi, lasă-mă… 
    – Cum aș putea să te las? Cum? Dacă nu mă mai gândesc la nimic? Ai eclipsat tot… Și am tăcut! Nu mai am cuvinte… 
    – Taci!
    – Haha din câte văd e rândul tău să-mi spui să tac, nu-i așa Alina? 
    – Nu-mi mai spune pe nume, și nu mai încerca nimic… 
    – De ce? 
    – Pentru ca e mai bine așa! E mai bine ca eu să-mi văd de viața mea și tu de a ta! Gata… 
    – Începi să suni și tu ca Irina… 
    – Nu mă compara cu altele! 
    – Nu te compar pe tine, deloc… 
    – Și-atunci?
    – Compar ceea ce acum, felul în care îmi spu…
    – Eu nu sunt Irina!
    – Tocmai de aceea! Tocmai pentru că nu ești Irina… Ești Alina! Alina. Știi bine, pe lângă cuvinte ce ne mai leagă, sau mi se pare mie… 
    – Mnu…
    – Alina…
    – Am zis nu… 
    – Știu! Știu că după trecutul tău rămai… Eu, spre deosebire de tine m-am detașat. M-ai făcut să trec peste tot ce era în urma mea, cel puțin acum, în perioada asta. M-ai făcut să zâmbesc. Și știu de multe ori că…
    – Te rog, încetează să mai spui asta, ți-am mai spus că nu mă cunoști deloc!
    – Sigur, sunt convins de asta…
    – Hai poate te fut în gură dacă mă iei la mișto!
    – Exact!
    – Știi, la început a fost frumos, a fost chiar de vis, nopțile întregi la telefon, felul în care mă făceai să mă răscolesc, și să mă gândesc. Nu ești ca alții, am văzut, dar ești nerăbdător și da îl iubesc și nu-l pot lăsa. Mi-ai spus și tu, mi-au spus toți. Lasă-mă să fiu eu proastă și să-mi fac rău. Știu că poate mi-o fac singură cu mâna mea…

  • Convorbiri,  Dor,  Gânduri,  Iubirile mele,  Poezii,  Postări neinteresante,  Poveşti,  Teatru

    A două zeci și șasea poezie în listă

    25 nr.403 Oglindire
    (22:59; 22.05.2009; Copoiu Florin Beniamin & Oana Guță)

    – Ai scris, cândva, în râdurile tale,
    Poeme dulci sau acre, cine știe?
    De draci sau îngeri; motive generale
    Și nu le-ai înțeles? dar fie!

    – Aș vrea să șterg ce-am scris pe-acele file
    Să uit, să zbor peste amare zile
    Aș vrea… să fiu un fluture pe-o floare
    Să nu mai simt în veci că doare…

    – N-am spus să nu mai simți, iubito.
    N-am spus să uiți de-ar fi ea și durere
    Deși o spui noi știm ca ai gândit-o
    Durerea ta provoaca doar placere…

    – Durerea mea-i ca vinul ce te-mbată;
    Îi sorbi otravă nesătul. Nu simți
    Că roșul te inunda-ndată
    Te face să îți ieși din minți?

    – Cu gândurile gust, cu ochii te citesc,
    N-ai tu otravă ce m-ar omorâ pe mine
    Tu știi, la una ca și tine tot tânjesc
    Să-mi spună atunci de fac un rău sau bine.

    – Eu-s trupul brun ce-ţi invadează gândul,
    Cu ochii verzi ca jadul în apus.
    Sunt fiica ielelor şi-a viselor furate,
    A orelor târzii ce în păcat te-au dus.

    – M-aș duce de ai veni cu mine
    Ți-aș da, de-ai vrea și gândul cel dintâi
    Un simplu „da” aș vrea eu de la tine
    Trecutul meu nicicând să nu-l bântui.

    – Aș zice „da”, ca într-un joc de mici copii
    Să alergăm, să amețim în orele târzii
    Dar parcă tot mai dulce sună „nu”…
    Să vâd cum te topești și tu.

    – Tu știi ca aș topii! Of și ce aș mai topii
    Când multe-n urma ta mi-au spus
    Să bântui nopțile. Exact, ca niste mici copii
    Să mă topesc de tot, să vă privesc de sus…

    Oglindire on Yahoo! 360º

  • Convorbiri,  Crochiul,  Dor,  Gânduri,  Iubirile mele,  Postări neinteresante,  Poveşti

    Despre ea ( from Crochiul )

    Salut! Ce mai faci? Ti-ai baut cafeaua linistit in dimineata asta? Sau erai pe fuga pe strada, cu o cana de carton, in care aveai o licoare mult prea tare si nearomata, care nu se distingea cu absolut nimic de o posirca ordinara? Iar ai uitat sa iti iei micul dejun, si ma privesti cu acea fata obosita si intrebatoare? Vad asta in ochii tai. Imi aduc aminte, in primele zile cand am inceput sa lucram impreuna…
    El era copilul acela inca necopt, care mereu ma intreba ce mai fac, si daca sunt ‘OK’ si ma intreba tot felul de detalii despre mine, despre persoana mea. Eu eram obisnuita ca toata lumea sa ma priveasca pentru un minut, sau chiar mai putin, si apoi sa decida ca eram nevrednica de atentia lor. Lucrul interesant era ca, prin asta demonstrau cu totii ca defapt ei erau nevrednici de atentia mea.
    Parca vad si acum ziua cand am gasit un vechi dosar, plin cu fise ale unui personaj pe care l-am creeat cand aveam cam saisprezece ani. Toata ziua am stat tolanita pe podeaua biroului meu, privind inflacarata imaginile cu linii nesigure care aveau un iz de cirese si Lucky Strike. Si mi-am adus aminte de multe lucruri. Andy ma privea zambind prin peretele de sticla, si ii spunea lui Mircea, noului venit, ceva ce eu nu puteam auzi.
    E un baiat ambitios, Mircea asta. Dupa cea vazut ca de la mine nu poate scoate nimic, a invitat-o pe Andy a mea la o cafea in pauza de pranz. A implorat-o aproape, prin tehnici cunoscute numai de el, sa ii spuna ce anume sunt eu. Nu cine, ci ce. Acest lucru m-a amuzat teribil. Mi-am adus aminte de ceva spus de un vechi prieten cu ani in urma: „All people are shallow.”. Ei bine, uite-l si pe asta. Ii sfideaza maxima amicului meu.
    Chiar si-a notat tot ceea ce i-a spus Andy, intr-un caietel cu spirala, de culoarea lamaii verzi, cu antetul firmei noastre. E una din culorile mele preferate, verdele lamaie.
    Si mi-a adus acea pagina dupa pranz, si am ras in sinea mea, de perseverenta lui. De ce? Pentru ca mi-am adus aminte ca pe vremea cand eram in liceu, si eu as fi facut la fel daca era vorba despre un anume baiat, care pana si astazi imi mai bantuie gandurile uneori.
    Pe foaie scria, cu pix negru, urmatoarele:
    ” Pai, sa ma gandesc…Alex. Genul de persoana care o vezi stand in toiul noptii citind romane de dragoste siropoase, uneori plangand la fazele mai induiosatoare sau tragice, cu pachetul de Lucky langa ea. Sau persoana care la 3 dimineata iti suna la usa si te tine in scara blocului toata noaptea, doar pentru ca vrea sa vorbeasca cu tine, si sa-ti soarba vocea si fiecare cuvant. O vezi intr-un colt, intr-o ceainarie, cu un ceai aromat de cirese sau de menta, scriind poezie, aratand ca un monument al boem-ului cu esarfele ei colorate si zambetul acela ciudat. Fata care la 16 ani a primit prima ei chitara, pe care a numit-o Fluffy. Ea a sustinut mereu ca acea chitara este un monument pufos, desi nimeni n-a inteles de ce. Ea se culca in zori si se trezeste la amiaza in concedii, si injura mereu ca se intuneca prea devreme. Ii plac bluzele clasice si tricourile simple, si are o bratara cam de pe la 14 ani, pe care o poarta si astazi in jurul incheieturii stangi. Tare ma mir ca nu s`a rupt pana acum…are peste 10 ani bratara aceea. Are mereu acel iz de ceai si tutun, care la inceput te inteapa, dar apoi pare cel mai dulce miros, pentru ca stie cum sa-l poarte. Cand se indragosteste cu adevarat, tine ceea ce simte cu adevarat in taina, si doar se lamenteaza la prieteni, si face caterinca, si niciodata nu se apropie de cel pe care il iubeste…prefera sa iubeasca de la distanta, pentru ca este neindemanatica si vede dragostea ca pe un bibelou pe care il poate sparge in orice secunda. Genul de om care daca il chemi la orice ora din zi sau din noapte sa te ajute, face imposibilul, dar ajunge. Ea, cea care si-a cheltuit toti banii numai ca sa ajunga la un concert al unei formatii la care tine din tot sufletul, ea, cea care pentru prieteni e in stare sa sara in fata unui tren. O mare tampita totusi, cu extrem de putini oameni pe care si-i numeste prieteni, si o mare de cunostinte, care se considera prietenii ei. o persoana singura in esenta, inconjurata de o infinitate de oameni. Si o iubesc exact asa cum e. Noi suntem prietene din liceu. Colege de banca, si acum de breasla. Ah, si sa-ti mai zic ceva simpatic despre ea: mereu cand e fericita strange din ochi si lateste un zambet imens pe toata fata care parca lumineaza camera. Ar trebui s-o vezi odata asa…te cuprinde o caldura stranie cand o vezi. Pare atat de inocenta si asa o copila cand e fericita…”
    Randurile scrise pe acea hartie m-au uimit pana peste poate. M-am ridicat de la birou, cu lacrimi in ochi, si cu un zambet recunoscator, si m-am dus spre biroul lui Andy. Am imbratisat-o cat am putut de tare si i`am spus ca o iubesc. Ea mi-a replicat pe un ton ghidus: „Vaco, vezi ca iar te-a cautat idiotul ala de Dragos!” Si am inceput sa radem impreuna, cum o facem mereu…in dimineata noastra, care este la amiaza, intr-un birou mirosind a cirese si menta, cu peretii verzi si galbeni…

    Cules de Crochiul via Despre ea

  • Convorbiri,  Dor,  Gânduri,  Iubirile mele,  Postări neinteresante,  Poveşti

    Ganduri pentru el (in mintea unei femei maritate) – Scrisori 3

    |Partea 1|Partea 2 – Scrisori I|Partea 3 – Scrisori II|

    Buna,

    Stiu ca ma urasti, poate e mai bine asa pentru amandoi. Iarta-ma pentru tot
    ceea ce ti-am facut; stiu ca nu meritai, poate daca aveam mai mult curaj de a lua o
    decizie, eram fericiti. Nu stiu daca imi va trece vreodata apasarea pe care o simt in
    suflet. Oricum sunt sigura de un singur lucru si nimic mai mult, NU TE VOI UITA
    NICIODATA, pentru ca nu am cum. Mi-ar fi placut sa te cunosc in alte circumstante,
    sa nu ajung la astfel de regrete. Vei avea un loc special in inima mea, in care nu va
    patrunde nimeni, si nimic, va fi secretul meu. Nu pot sa-mi exprim in cuvinte durerea
    pe care o simt acum si care inevitabil ma va urmari mereu. Stiu ca sunt o proasta
    si ca nu trebuia sa-ti scriu, dar nu pot, mi-e atat de greu, incat nici nu stiu cum
    sa reactionez, ce sa fac,cum sa merg mai departe ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
    Mi-as dori sa te urasc cu toata fiinta mea, ca poate doar asa nu ma voi mai gandi la
    tine, TRECATORUL MEU, PUSTIUL MEU.
    Sper ca intr-o buna zi sa gasesti o femeie pe placul tau, care sa te iubeasca
    neconditionat, sa te accepte asa cum esti tu, si sa-ti faca acei copii multi si
    frumosi pe care ti-i doresti. As prefera sa fiu o pasare, sa zbor, si sa te vad
    mereu, sa fiu langa tine, si la bine si la rau, sa te incurajez atunci cand ai nevoie,
    si sa te urmaresc mereu. As vrea sa nu uiti niciodata ca, cineva, undeva, te iubeste
    mult si se gandeste la tine mereu, mereu, mereu. Iti doresc tot binele din lumea asta,
    sa ai parte de tot ceea ce-ti doresti, si sper ca intr-o buna zi sa ne revedem dar fara
    pic de resentimente, asa cum a fost prima oara.

    Cu mult drag,stii tu cine!