• Beniamin,  Dor

    Bilanț 2017

    | 2007 | 2008 | 2009 | 2010 | 2011 | 2012 | 2013 | 2014 | 2015 | 2016 |

    De 2017 ori am renunțat la scris tine…
    De 2017 ori am început din nou să scriu…
    De 2017 ori am plâns după pentru tine m-am mințit.
    De 2017 ori te-am respins…
    De 2017 ori n-am gândit înainte de a vorbi…
    De 2017 ori poate te-am rănit fără să îmi dau seama…
    De 2017 ori mai mult te-am iubit,
    De 2017 ori mai mult te iubesc acum…
    De 2017 ori te-am căutat…
    De 2017 ori n-am știu ce să-ți mai spun,
    De 2017 ori …atâtea mi-am dorit,
    De 2017 ori și mai mult voiam să ne iubim…

  • Beniamin,  Dor

    Bilanț 2016

    | 2007 | 2008 | 2009 | 2010 | 2011 | 2012 | 2013 | 2014 | 2015 |

    De 2016 ori am renunțat la scris tine…
    De 2016 ori am început din nou să scriu…
    De 2016 ori am plâns după pentru tine.
    De 2016 ori te-am respins…
    De 2016 ori n-am gândit înainte de a vorbi…
    De 2016 ori poate te-am rănit fără să îmi dau seama…
    De 2016 ori mai mult te-am iubit,
    De 2016 ori mai mult te iubesc acum…
    De 2016 ori te-am căutat…
    De 2016 ori n-am știu ce să-ți mai spun,
    De 2016 ori …atâtea mi-am dorit,
    De 2016 ori și mai mult am vrut să ne iubim…

  • Beniamin,  Postări neinteresante,  Poveşti

    Nimeni din neant (5)

    Partea 1 | Partea 2 | Partea 3 | Partea 4

    Unii oameni sunt atât de frumoși încât felul în care radiază eclipsează orice altceva. Au o frumusețe de care greu te desprinzi. O frumusețe ca o lumina caldă, puternică, superbă, copleșitoare. O frumusețe ce se vede dincolo de crusta unei înfățișări, dincolo de chip, dincolo de farduri sau ruj. Unii oameni sunt atât de frumoși și atât de greu e să ajungi la ei indiferent de ce ai face. Alți oameni sunt atât de frumoși încât se eclipsează unii pe alții și orbesc…
    Așa l-am văzut pe acest nimeni, mai nimeni decât toți nimenii din viața mea. Nimenii care nu au reușit, oricât voiau ei, să fie mai mult decât acest nimeni din neant. Nimeniul în umbra căruia au trăit mulți. Nimeniul în umbra căruia am trăit și eu. Singură, plânsă… Confuză… Grea…
    Am dat să ies pe poartă când m-a cuprins de încheietură. A fost un moment de liniște. Niciun urlet nu s-a mai auzit din curtea școlii, niciun clopoțel. Pielea îmi era de găină iar privirea mea era fixată pe mana lui ce mă ținea. O mână de copil. Eram copii. O mână de copil cu fel de fel de zmângălituri cu pixul în palme și mâini. Ușor murdar de acuarele… Când mi-am ridicat privirea am închis ochii doar să ascult frunzele copacilor cu se zbat în vânt așteptând să ne contopim într-un neant. Doi nimeni din neant contopiți într-un sărut după care pofteam amândoi. Copii de liceu…
    Am ascultat frunzele copacilor. Le-am ascultat așteptând în subconștient singurătatea. Asta îmi spune acum acest sunet. Neputința copacilor de a fi mai mult decât sunt ei… Niște nimeni ca noi… Vii, morți, niște nimeni. Nimeni din neant. A fost singura piesă de fundal pe care o mai aud și acum, fără el, fără cei de după el și fără de umbra din care mulți nimeni au trăit…
    Stăpânea sărutul mai bine decât privirea. M-a sărutat mai frumos decât am fost vreodată sărutata. Mai frumos decât a fost vreodată o fată sărutată. M-a sărutat de m-a ridicat pe vârfuri, de îmi fugărea inima în piept, de am început să tremur… Și atunci? Gri-ul asta de nimeni se colora, era chiar ca o pată de acuarelă. Eroul meu m-a salvat în clipa aceea din nimicul unor nimeni din care nu credeam sa fiu salvată.
    Ne-am sărutat fără să-l privesc, fără să mă vadă nimeni din Tonitza, el zâmbea tot timpul și mă privea parca de sus cumva, deși, eram amân doi, parcă, pe același pământ. Eram în palma lui, în palma lui zmângălită de pixuri și acuarele, iar eu știam și îmi plăcea. Îmi plăcea să aparțin cuiva, unui om, măcar un om. Unui nimeni ce era mai mult decât un nimeni. Era un nimeni din neant.
    Numărasem minutele cât mă va ține, și cât voi putea să îi rezist acestei culori de care eram atrasă. Nebunește. Era… Parcă oglinda mea. Era el curajul pe care nu l-am avut atunci și-l am acum. Eram amândoi puri fără decepții. Atunci…
    Uneori am fost prea oarba, sau n-am avut curaj să-mi deschid ochii pentru vreun nimeni…

  • Beniamin,  Dor,  Poveşti

    Dor 2

    Partea 1 | Partea 2

    Cum aș putea descrie dorul încă o dată? Cum l-aș putea descrie atunci când știu că tot ceea ce simt, ce văd, ce cuprind este efemer… Dorul este descris în mii de cuvinte, nu îți este dor când spui că-ți este dor. Nu-ți este dor când începi o nouă viață. Nu îți este dor când inima ta este de piatră… Când ești oarbă… Când ești surdă… Când ești mută…
    Mi-e dor de somn. Acolo unde buricul degetului meu se plimba pe tot trupul tău curat. Mă sacrific urmărindu-te. Cum dormi, cum te trezești, cum respiri… Cum iubești, cum speri… Cum îți este dor.
    Mi-e dor de dorul tău, acel dor de câteva minute, să-mi auzi glasul, să vezi un semn. Mi-e dor de puținele momente fără de dor. Dorul, o ura puternica pe un prezent scârbos. Dorul meu pe care tu nu ai să-l știi… Mi-e dor să nu mai fiu nimeni din neant, dar poate mi-e mie dor să cred. M-am lăsat cândva călcat în picioare și o făceam pentru că-mi era dor de asta, dar tu m-ai învățat să nu mai fac asta. Mi-e dor să mă înveți să trăiesc… Mi-e dor să fiu motivat să te mai caut. Mi-e dor de frumusețea aia pură pe care n-o mai văd… Mi-e dor să-ți spun că-mi este dor când nici un minut nu este între noi. Noi, dorul de noi și de ceea ce am putut fi noi doi. Mi-e dor de tot ceea ce credeam că-ți puteam oferi. Mai mult decât orice, o viață fără de dor îți ofeream.
    Cum e dorul atunci când te pui în pat, înainte de somn, înainte să închizi ochii? Cum e dorul când vrei să-l simți lângă tine atunci în pat și nu ai decât o perna? Cum e dorul când nu te mai privește… Cum e dorul acum când ai curaj să faci atâtea? Cum e dorul când nu mai ai dor… Mie nu îmi este dor?
    Dorul e ca atunci când te pui în pat, privești cerul pe fereastră și încerci să cuprinzi un vid în brațe, dorul este acel sentiment de poftă de care, de multe ori, te abții să-l mai ai…
    Mi-e dor să fiu indiferent. Mi-e dor să mai învăț ceva de la tine așa cum m-ai învățat mereu… Mi-e dor să mai am timp să mai găsesc o jumătate…