Dor,  Gânduri,  Iubirile mele,  Postări neinteresante,  Poveşti

Calugarita Partea 4

Partea 1 | Partea 2 | Partea 3

„Cred intr-unul Dumnezeu, Tatal Atottiitorul, Facatorul cerului si al pamantului, vazutelor tuturor si nevazutelor”… Iisus il cheama. L-am nascut sa-i multumesc de iubirea daruita. De lumea care mi-a aratat-o cu adevarat. Am vazut suferinta care mi-ai ascuns-o Doamne. Am vazut. Nustiu cine ar putea sa urasca mai mult. Tu, ca te-am tradat in credinta si ca nu ma pocaiesc, ori eu ca am trait in lumea Ta perfecta, unde am calugarit si m-am daruit complet Tie; unde asteptam un copil „din flori” ca si Mama. Am simtit furia lumii, furia credintei furia tuturor sfintiilor asupra mea si asupra celor ce-Ti poarta crezul si-Ti stiu de frica. Stii ca ma tem de Tine mai mult decat orice si-as fi fost in stare sa ma daruiesc toata, sa-mi sacrific darul pentru Tine. Nu mai mi-e teama. Imi iubesc copilul Doamne, il iubesc.
N-Ai sa Stii ca intr-o zi de luni mi-a vizitata manastirea, dulce-mi e camin, sa-mi caute fiinta. Sa ma poata gusta. Sa-mi simta trupul umed din emotii precum iarba cosita-n dimineata, buzele muscate din dorinta…din pofta…din uitare…
M-am trezit cu el la usa, credeam ca iar visez si ma trezesc cu hainele rupte de zbatere; si ma privea adanc, eu il priveam inapoi, cu ochi inlacrimati ca-n prima zi cand am aflat ce e credinta cu preotul tata, si m-a cuprins toata intr-o imbratisare pe care n-am simtit-o nici cand mi-am parasit parintii sa-Ti fiu alaturi. Stiai Doamne, ca maicuta ce mi-a daruit harul ceresc cand Ti-a venit alaturi nu m-a golit intr-un suflet pe cat eram de goala cand nu era in mine?…El. Fiinta lui. Sarpele pacatului, ca nu putea fi mai dulce marul din care am gustat si nu puteam fi mai singura si mai dornica de saruturile lui pe cat eram atunci. Il doream, desi nu stiam nimic in ale iubirii pacat, simte-am ca-l vreau. Iisuse, nu ma puteam stapanii cand intram tot mai mult iadul ce cazusem prada, dar corpul lui erect ma absorbea toata.
Intr-o fractiune de secunda din imbratisari am trecut la pacatele trupesti, rupandu-mi roaba-mi sfanta ce-o aveam cadou de la Tine, si m-am lasat devorata de el ca pe-un vinovat la executie.
Fiorii imi treceau prin corp precum Fiul pe Cruce si muream inauntru usor…usor…usor. Nu-mi puteam stapanii dorinta din interior si-l acceptam intr-o durere placut de nebuneasca in care el m-a insamantat. Sarpele. Nici acum nu-i stiu numele, nici acum nu mi-a rostit un cuvant, dar m-a gasit mereu de ma feream de el.
Doamne am pacatuit ca o lasa ce sunt, nu merit iadul…nu merit ce Tu promiti celor drepti sau gresiti, merit purgatoriu, merit sa ard vesnic in chinuri, desi atunci ardeam poate mai tare ca flacarile iadului, si strangeam intre coapse plina de dorinta, nu vroiam sa mai plece si nici sa mai ramaie, vroiam sa „fug”. Si eu…Tata… uitasem de credinta pe care o aveam pentru Tine, uitasem de Sfanta Scriptura, de cele zece porunci. Doamne!!! „Sa nu preacurvesti” iar eu am pasit in templul iadului din primul sarut iar acum ajung sa-i pot pruncul. Pruncul unui necurat. Pruncul meu. Pruncul cel gresit ce a urmat sa nasca si sa-mi poarte povara trupeasca si sufleteasca. M-ai blestemat, Tata!
„Marturisesc un Botez, Intru iertarea pacatelor.Astept Invierea mortilor.Si viata veacului ce va sa vie.Amin!”

Un comentariu

  • stefy

    cred in continuare ca ai o imaginatie bogata:D:D promit ca citesc maine si povestea precedenta da mie prea somn acum:*:*fii visator asa cum esty mereu, urmeazati drumul tau..sa fii fericit si iubit.Imi pare bine ca am avut un coleg ca tine si sa tii minte un lucru CME-UL NU TE VA UITA SI PROBAIL NIMENI DINTRE PRIETENI SI COLEGI.>:D<

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *