Dor,  Gânduri,  Iubirile mele,  Muzica nopţii,  Postări neinteresante,  Poveşti

Calugarita Partea 3

Partea 1 | Partea 2

Citeste in timp ce asculti!
[MEDIA=3]

„Inger ingerasul meu…” Iti spun ca am gresit in Fata Ta cu nerusinare, caci am poftit la saruturi fierbinti in care uitam de Tine. Saruturi in care gustam salbatica pentru intaia oara limba celui ce ma daruisem, limba ce se zbatea ca „sarpele” in gura mea. Da…iti spun Dumnezeule, ca ne-am sarutat fara suflare pana ce trupul roabei mame ii iesea din Casa Sfanta. Uda eram. Uda ca dupa ploile duminicilor de toamna cand plangeai de pacatele noastre. Asudand din placere simteam cum tremura si el. Bietul de el. Hristoase. Scumpul, cum imi mangaia chipul ce plangea din dorinta si poate neputinta; din regret si poate lepadare de Tine. De ce l-am ales pe el Dumnezeule? De ce?
Mormantarea inainta iar el ma saruta de ramas bun…am trait cu secretul in mine. Nici preotul tata, nu stia chiar de nelegiuirea mea fata de Tine. Ca Te-am tradat in crez.
Priveam fereastra Bisericii dumnica de duminica, la fiece slujba. Miercurea. Vinerea. Viata mea era doar el. Nu-mi puteam stapanii emotiile, si durerea luptei dintre Sfintii mei si iadul lui. L-am adorat. Il ador.
Dormeam in manastirea ce-a de-a doua casa in care-mi petreceam timpul de ani de zile, inca din inocenta. Inocenta pe care Tu mi-ai daruit-o, iar eu in schimb Iti ofeream viata; dormind il mai vedeam cum isi plimba degetele fine, fine ca de pianist, pe sub roba negra ce-a sfanta ce-o purtam, pe sub nedragii chiloti cu care rusinea-mi purtam sa nu fiu „goala” in pacat precum era si el. Doamne ca ai putea sa ierti pacatoasa-mi fiinta caci nu stie ce face. Ii simteam degetele viclene cum imi trece-au prin tot corpul, cum imi strangea sanii ca pe un burete ce uda pruncul proaspat botezat. Am trait cu Tine. Te stiam doar pe Tine. Ce era sa fac…? Ce? Sa uit, sa-Ti vin alaturi? Sa ma pocaiesc? Sa nu privesc, si sa prefac intr-un sine ca eu nu simt nimic, ori Tu ne-ai invatat sa nu mai mintim. Chiar si Tu stii ca voi arde-n purgatoriu…ori in flacarile iadului, de nu o fac deja. Doar Stii ca de-o perioada dupa el ma trezesc cu hainele-mi rupte si ude de somnuri iubarete in pacaturi pe care Tu nu le-Ai ierta, in Vecii Vecilor. Amin.
Vroiam Doamne. Vroiam sa-mi amintesc vocea lui. Vocea cu care nu a rostit un cuvand caci noi vorbeam din priviri si simturi din iubirea pacatoasa. Dar mai des Te auzeam pe Tine reprosandu-mi pacatele si durerea ce se nistuia asupra mea.
Si de fiul meu ce Vei spune Doamne? Poarta numele Fiului.
Vei stii totul intr-o spovedire din viitor.
„…si-n tot locul ma-nsoteste si de rele ma fereste”

4 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *