Dor,  Gânduri,  Iubirile mele,  Muzica nopţii,  Postări neinteresante,  Poveşti

Calugarita Partea 1

Citeste in timp ce asculti!
[MEDIA=3]

„Tatal nostru care ne Esti in Ceruri…” …Zi de zi ma rog la Tine Dumnezeule, sa nu-mi dai ispita cea din care au gustat multi si s-au lepadat de Tine. Sa nu fiu eu cea ce pica-n plasa celui viclean ce-mi ofera iubirea pervers de dulce. Ti-am spus Doamne, Ti-am spus. Rugandu-ma acum la Tine iti spun, prin marturia mea, ca am gresit in fata Ta. In fata mea. In fata iubirii credintei ce-o purtam de-o viata intreaga pentru ceea ce credeam a fi ceva ce poate nu a existat… Ma ierti Isuse? M-ai fi putut ierta vreodata?
Aminte-mi aduc de-acea satana cu chip de inger ce m-a ispitit in veacuri de agonie din iubire pentru el si m-a furat din ce-am calugarit pana acum. Ori eu nu sunt femeie, ori eu nu vreau iubita ca si Tine, ce Te iubesc toti.
Noptile-mi curg cu sudori si dorinta, pofte de atingeri si mangaieri, soapte ispititoare de care numai Tu le-Ai stii si oricare femeie ce a pasit in iad. Ma simt inflacarata. Oare deja sa ard in iaduri in chinuri si dureri apocaliptice? Dumnezeul meu. Sa fi gresit ca a ales daruinta intr-un Tine si nu viata ce m-ar duce-n iad?
L-am cunoscut intr-una din zilele de vara, ale Raiului ce nu le-Ai daruit, intr-o Duminica in care muritorii se rugau; el avea o mormantare. Am privit neputincioasa cum ii curgeau lacrimile-ndurerate de „harul” ce i l-Ai daruit, ca cea ce i-a dat viata sa-Ti fie alaturi. Langa Tine.
Plangeau in hohote, pe vreme ce preotul cerea iertare pentru fiinta ce-Ai chemat-o alaturi. Eram cu surorile, ruga Ti-o faceam.
Imi amintesc si-acum chiar, ca-n ziua aceea l-am privit numai pe el. Numai fiinta lui ma strafulgerat intr-un mine, si-atunci nu Te-am mai simtit.
Transpiram tinand cartea cea cu rugaciuni in care surorile, ce-ti erau credincioase citeau, iar Tu le multumeai cu saruturi de buna-stare si credinta pe cand eu pofteam la muritori. Eram coplesita, imbujorata scapam cartea cea cu rugaciuni in nestire. Preotul ma privea lung iar
surorile cu ura. Stiau ca eu pofteam la „necuratul” dar ce era sa fac? Speram doar ca mormantarea se va sfarsi, iar el va pleca si voi uita. Nu. Tu Ai stiut prea bine Doamne, ca pofta de iubire intr-o viata dedicata in ceea ce as putea crede, ar creste din clipa in care as gasi-o. Atunci eu mi-am pierdut credinta…
Se intampla oare sau eram din ce in ce mai atrasa de el…de negrul din ochii lui, de lacrimile ce le varsa in hohotele durerii, de parul blond… de mainile fine. Eram pierduta in privirea lui.
Tata! Maine-ti voi marturisi mai mult.
….”In Numele Tatalui; si-al Fiului, si-al Sfantului Duh…Amin!”

Va Urma!

12 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *