Beniamin,  Poveşti

Basme

Stiu ca tu scrii din ochii multor femei din viata ta, si-mi place asta… Imi place viteza cu care noi ne-am cunoscut, si mi-e teama de mine si de ceea ce simt. Tu nu esti care altii asa cum am crezut, nici eu nu sunt cum tu-mi spuneai. Nu sunt superficiala. E greu sa spun nu, dar asta simt… Si nu vreau ca tu sa fi a doua alegere, alternativa sau roata de rezerva, n-as vrea sa profit de ceea ce esti. Esti un deosebit, te plac si simt asta.
Imi dai zambetul pe buze cand te aud. Ma faci sa radiez, ma vezi frumoasa in sinea mea si nu prin ceea ce sunt in exterior. Si sa te intreb cine esti? exact cum scriai intr-unul din articolele tale.
Amandoi ducem o viata in care trebuie sa alegem, tu nu alegi, tu doar vezi ce e mai bun din tava de iubiri pe care o ai sau basme asa cum le numesti tu si cresti repede… Eu nu pot atat de repede, nu vreau mai bine zis, pentru ca tie-ti place sa-mi spui asa.
Totul intre noi este dupa ce viata am putea avea impreuna si ceea ce simti pentru mine in doar cateva vorbe pe care ni le spunem. Imi urasc numele insa tu mi-l spui in asa fel incat sa-l simt pana in cea mai mica parte a trupului meu… Eram sa-ti cedez, nu vreau sa fiu ca una din cele despre care scrii sau din cele din trecutul tau pe care le iubesti numai pentru o noapte, nu vreau eu sa fiu una din cele care te cauta si nu le raspunzi la mesaje, nu vreau sa te indepartezi de mine indiferent ce as alege. Si stii ca nu esti tu alegerea mea, imi iubesc trecutul deocamdata, tu vrei sa-l stergi atat pe-al tau cat si pe-al meu.
M-ai lasat fara cuvinte de multe ori, pe mine, cea care intotdeauna a avut ceva de spus despre orice, tu ai reusit sa ma faci sa tac, ai reusit sa ma faci sa vreau, ai reusit sa ma faci sa nu cred in ceva ce, vorba ta, e doar un basm. Acum, in ziua de azi, iubirile noastre sunt doar niste basme.
Ador cum imi vorbesti, imi place de-nnebunesc, ma aduci in niste stari pe care nu mi le explic atunci cand imi pronunti numele, dar nu pot renunta la ceea ce iubesc, poate ca mi-e teama sa fiu fericita, poate mi-e teama de ceea ce e nou, ca sa fac o gluma, poate mi-e teama ca ai burta…
Ma vezi frumoasa, si ma intreb de ce? Ma intreb ce vezi asa frumos la mine? Ce e asa de apreciat, sunt o fata care oricare alta, imi vad de viata asa complicata cum o am eu, si tu o stii, m-ai descusut intr-o seara cum nu a reusit nimeni si nu stiu de ce tocmai tie ti-am spus lucruri din viata mea pe care nu cred ca le mai stie nimeni.
Nu m-am gandit nici pe departe ca ai fi asa, dintr-o privire, si cand te gandesti ca am ras pe seama ta. Ma gandesc si ca rad cu tine mereu, ma duci departe doar cu niste simple vorbe… Poate o sa-ti mai spun si altceva. Poate, chiar daca nu-ti place cuvantul asta…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *