Beniamin,  Postări neinteresante

Basme 2 – Realitatea

Nebunule. Esti un nebun, altfel nu-ti pot spune, un nebun care s-a bagat in viata mea asa de repede. Te urasc pentru asta, si pentru faptul ca trebuie sa lupt asa cu ceea ce sunt si ceea ce vreau. De fapt nu stiu ce vreau, ma trezesc ca vreau ceva acum, dupa nu mai vreau, ba vreau ceva nou, ba revin la ce am vrut si tot asa, e un intreg haos in viata mea si n-as putea trai altfel. N-as putea trai acum fara trecutul meu desi m-am saturat.
Iti place faptul ca sunt desteapta, imi place faptul ca nu esti ca altii, dar am obosit sa mai stau sa pun in balanta. Intelege-ma!
Eu sunt mai mult decat constienta de ceea ce se intampla intre noi si simt ca pe cat insisti mai tare pe atat mai tare se incheaga acest, nu stiu cum sa-i spun, ma intelegi tu… Reusesti, fi-ti-ar… reusesti mereu sa imi taci gura, ma enervezi si tot odata ma faci sa ma simt femeie doar din niste vorbe.
As vrea sa nu mai scrii din perspectiva mea, as vrea sa nu iti mai pese, sa nu ma vezi cum sunt eu cu adevarat, dar nu vreau sa te pierd. Nu mai stiu ce vreau, lasa-ma-n pace…
Esti un nebun pentru ce-mi spui cateodata, esti un nebun ca-mi dai zambetul pe buze chiar si cand nu ma simt bine, dar tu deja stii asta, nu-mi explic aceasta chestie intre noi, in ceea ce ai scris, ceea ce se intampla, ceea ce sumtem. Nu ma pot abtine ca si tine sa nu te caut sau sa-ti zic ceva…
As vrea sa pot sa inchid ochii la toata nebunia asta in care ma lupt, cu tine, cu „cioarba” cum ii spui tu, cu ai mei, lupta pe care o am in sinea mea, iar tu esti singurul lucru bun acolo care stiu acum ca nu-l pierd asa usor, nu vreau sa te dau la o parte, nu vreau sa te pierd pentru deciziile mele nebune. Incerc sa scap de trecut, ai rabdare cu mine, stiu ca totul merge repede cand vine vorba de tine, stiu ca totul e acum ori niciodata dar ai rabdare. Ce sa-mi spun in sinea mea cand eu stau si vorbele pe care mi le spui imi trec prin gand, nu pot invata, canteodata nu pot nici sa adorm, apari mereu atunci cand am nevoie de tine, ma faci sa nu ma simt singura in toata nebunia asta, ma faci sa radiez ca-n povestile tale despre fericire, mi-e teama sa fiu fericita, mi-e teama sa nu te ranesc…
Te amuza de ceea ce-mi spun prietenele mele despre faptul ca acum scrii din perspectiva mea? Despre faptul ca doar dintr-o chestie mica a aparut un val de uimiri, sunt o fata ca oricare alta, si vreau sa intelegi lucrul asta…
Sa nu crezi ca nu ma gandesc cum ar fi sa fiu langa tine in pat cum am mai fost, sa dormim impreuna, sa radem cum stim noi, sa nu crezi ca nu imi pasa sau nu ma framanta… Mai taci ca vorbesti prostii, nu vezi ca deja o dai in basme. Rad, basme… Si iar numele meu, of pleaca de-aici…

2 comentarii

  • Zana

    ma uimesti pe zi ce trece, dar totusi ma lasi cam rece.Despre basme tu vorbesti, dar degeaba, nu iubesti.Ai talent, intradevar…il risipesti in omor.
    Prezentul iti lipseste iar trecutul te raneste…nici nu poti gandi ca ceva mai bun s-ar putea ivi…dar tu shtii, tu doar scri din perspective gresite si nu stii….sau poate stii…
    Textul, cuvintele de unde-ti vin? asta nu e trandafir ci un maracin…
    Firea omeneasca e neinteleasa, tu ajutor nu dai, tu cazi in plasa…
    Multi nefericiti au umplut pamantul, putini stiu sa invinga gandul…
    La capat de drum finalul asteapta…iar crima e o pedeapsa…vrei sa termini sau stai in plasa?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *