Best of,  Dor,  Gânduri,  Muzica nopţii,  Postări neinteresante,  Poveşti,  Repost & Edit

Alb Negru ( repost and edit )

[MEDIA=5]

Culoarea! Ce este culoarea? Cum arată? Ce forme are? Cum este? Se simte? Se vede? Întrebări în care mă rătăceam mereu când mă ținea de mână mama să trec strada doar pentru că eu nu vedeam culoarea și-n fond ce era o culoare? Ce era atât de important? Mi-era de-ajuns că se aprindeau becurile pe stopuri și mă ghidam în ordinea în care erau puse becurile pe stâlpii semafoarelor.
– Puiule, nu uita să treci pe verde-ntotdeauna…
Îmi amintesc acum vorbele unei bătrâne ce mă sfătuia părintesc atunci când eram copil și nu știam ce e verde sau galben. N-am putut să simt deloc plăcerea unei flori sau a cerului de care mi se zvonea întruna că e… Albastru ca și ochii mei… Mi-am dorit mereu să știu cum sunt; și-am traversat pe o apridere de bec, neștiind culoarea am pornit naiv în calea mașinilor care fugăreau asfaltul într-o grabă. Claxoanele au porniseră iar eu m-am speriat și m-am așezat în fund pe mijlocul străzii, acoperit de asfaltul rece de iarnă și apoi am început să plâng. Lumea s-a strâns în jurul meu, întrebări de tot felul îmi umpleau conștiința dar nimeni nu s-a gândit să mă-ndrume… Deodată o aud pe doamna de mai devreme:
– Copile, ți-am spus pe verde să treci întotdeauna… Unde ți-e gândul?
– Care e verde…?
Atunci s-au oprit toți: claxoane, voci, întrebări, tot… Era liniște în mijlocul străzii iar martorii se holbau, eu îi priveam, înlăcrimat, nedumerit de culoare…
Mă alintau toți din familie că eram frumos, și pentru ochii mei „albaștri ca și cerul”, de-aș fi știut; iar în zile în care mă rătăceam în gânduri ascunse, că nu puteam să văd milioanele de culori, să desenez sau să simt cum ochii mei se bucură de frumusețe atunci mă mințeau mai rau și-mi spuneau că-mi voi reveni, nu aveam nimic sigur că va fi așa, sau altfel… Nu știam cu certitudine ce se întâmplă cu mine. Nu vedeam nicio culoare, preferam sa fiu orb și să nu văd deloc, decât să simt recele venit din griul florilor și negrul cerului de vara înorat… Erau nopți, îmi amintesc pe când visam dulce și neștiutor că pictam sute de culori, fiecare pentru ceea ce simt și ceea ce nu vedeam sau simțeam…

2 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *