Gânduri,  Muzica nopţii,  Postări neinteresante,  Poveşti

Alb-negru

[MEDIA=5]

Alb-negru

Culoarea. Ce e culoarea? Cum arată? Ce forme are? Cum este? Se simte? Se vede?
Intrebări în care mă rătăceam mereu când mă ţinea de mână, mama, să trec strada doar pentru că eu nu vedeam culoarea şi-n fond ce era o culoare? Ce era atât de important ?…Mi-era de-ajuns că se aprindeau becurile la stopuri şi mă ghidam în ordinea în care erau puse becurile pe stâlpii semafoarelor …
– Puiule! Nu uita să treci pe verde-ntotdeauna …
Imi amintesc acum vorbele unei bătrâne ce mă sfătuia parintesc atunci când eram copil şi nu ştiam ce e verde sau galben.N-am putut să simt deloc plăcerea unei flori,sau a cerului de care mi se zvonea întruna ca e …albastru ca şi ochii mei …mi-am dorit mereu să ştiu cum sunt; şi-am traversat pe o apridere de bec. Neştiind culoarea am pornit naiv în calea maşinilor care fugăreau asfaltul întro grabă. Claxoanele au pornit iar eu m-am speriat şi m-am aşezat în fund pe mijlocul străzii, pe asfaltul rece de iarna şi-am început să plâng.Lumea s-a strâns în jurul meu, întrebari de tot felul îmi umpleau conştiinţa dar nimeni nu s-a gândit să mă-ndrume; deodata o aud pe doamna de mai devreme:
– Copilule , ţi-am spus pe verde să treci întotdeauna! Unde ţi-e gândul?
– Care e verde…?
Atunci s-au oprit toţi, claxoane, voci, întrebari, tot.Era linişte în mijlocul străzii iar martorii se holbau, eu îi priveam, înlacrimat, nedumerit de …culoare…
Mă alintau toţi din familie că eram frumos, şi pentru ochii mei „albaştri ca şi cerul”,de-aş fi ştiut cum sunt.
In zilele în care mă rătăceam în gânduri ascunse, că nu puteam să văd milioanele de culori, încep să desenez, să simt cum ochii mei se bucura de frumusete, atunci mă minţeau mai rau, îmi spuneau că-mi voi reveni, nu aveam nimic sigur, niciun fel de certitudine că va fi aşa, sau altfel. Nu ştiam sigur ce se intâmplă cu mine, nu vedeam nicio culoare, preferam să fiu orb să nu văd, decât să simt recele venit din griul florilor şi albul cerului de vară. Erau nopţi, îmi amintesc mereu, când visam dulce şi neştiutor că pictam sute de culori, fiecare pentru ceea ce simt şi ceea ce nu vedeam sau simţeam…

Repost de la Alb-negru din 18 Februarie 2008

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *