Beniamin,  Gânduri,  Muzica nopţii,  Postări neinteresante,  Poveşti

Adio

Play în timpul citirii ( recomandat )

Adio dragule… Adio pe lumea asta îți zic… Poate ne vom revedea acolo. Poate eu voi ajunge în altă parte, poate nu există o altă parte unde să ne revedem, tinere.
Vreau să-mi citești rândurile de sub pernă și să-mi spui în somn tot ce vreau sa aud, tot ce vreau să simt. Măcar minte-mă…
Mi-e dor să te sărut și să râd cu tine. Acum nu pot decât să plâng și să aștept să ajung lângă tine. Am învățat multe de când te-am cunoscut, am simțit multe de când te-am primit lângă mine, eram un nimeni de-a dreptul. Eram, și-acum sunt din nou. Ai adormit pe veci cu chipul meu prea strans la pieptul tău.
Te rog, dragule fă-ți loc acolo pentru mine, așteaptă-mă. Știu că ți-e rece, știu că ți-e teamă, dar nu ești singur, nu ești ca aici, nu ești cum m-ai lăsat pe mine. O femeie printre lacrimi și mânie…
Eram prea tineri și frumoși împreună, de ce-ai plecat? De ce m-ai lăsat singură în mâinile lumii ăsteia ce distruge.
Eu încă te mai simt în patul meu în unele nopți. Încă-ți mai simt trupul lângă mine cum se zbate în coșmaruri, cum mă săruta pe spate, cum mă iubește, și mă încălzește toată. Încă mai am parfumul tău pe pernă, și te iubesc pe zi ce trece mai mult chiar dacă nu mai ești aici, lângă mine… Chiar dacă sufăr singură și nu știe nici măcar un suflet cât te-am iubit iar tu nu mai ești printre noi…
Câteodată uit tot. Uit cum arăţi, uit cum erai, te uit pur şi simplu; şi nu-mi amintesc decât rândurile tale în care îţi făceai o descriere perfectă… Probabil te pregăteai pentru astfel de zile în care una din noi, iubirile tale, te vom căuta. Tu ne privești mereu pe toate… Și pe mine, chiar dacă n-ai stat mult în viața mea. Unul dintre lucrurile care le-am învățat despre tine, e faptul ca nu uiți pe nimeni și nimic, poate n-ai uitat acolo unde ești nici de clipele în care te-am iubit ca nebuna…
Venisei misterios în viata mea, ca-n filmele alea… La fel de misterios ai și plecat. Singur, și totuși multe au fost în urma ta, eu a câta am fost? Pe mine m-ai iubit? Pe mine m-ai dorit la fel de mult ca și pe cele despre care-mi povesteai, rănile tale care nu se mai vindecau, dragule?
Mi-era mila cum le priveam pe toate, femei în toata regula plângeau în hohote după buzele și vocea ta, după cuvintele și săruturile tale, dar nu mi-era atât de mila de ele pe cât imi era și-mi este de mine. Încă nu cred că nu mai ești…
Și eu urasc faptul că scri aceleași lucruri din alți ochi dar aceeași poveste, erai obsedat de singurătate și de trecut. Te ascunsesei de mine, mi-e ciuda c-ai plecat și nu mi-ai spus nimic din tine, și nici de-as vrea să știu n-am cum decât dacă ajung și eu acolo, sau dacă te citesc…
Îmi umplusei viața de dorință și de fericire… Știi cât mă bucuram când veneai pe neașteptate la ușa mea, și te primeam călduros în casă? Acum pe cine să primesc? La pieptul cui să dorm? Poveștile cui să le ascult?
”Iubita mea!”… Mă trec fiorii când aud cuvintele astea, e tot ce mai am de la tine… E tot ce mai aud…

2 comentarii

  • devoratoarea de vise

    cand am citit fara muzica mi s-a parut cea mai frumoasa scrisoare de dragoste…apoi cand am ascultat-o cu muzica, shit, mi-am dat seaa ca poezia asta ii este dedicata unei persoane decedate…am i right or i am too high at this hour? this is creepy, you know!?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *