Beniamin,  Convorbiri,  Gânduri,  Iubirile mele

A (hai poate te fut în gură)

– Trezește-te la realitate Ben! Trezește-te că eu nu sunt de tine.
– Tu știi mai bine, nu?
– Normal că știu și nu-mi mai spune ceea ce crezi tu că vreau să aud, nu mă cunoști. Ți-am mai spus asta, nu știi cât de rea pot să fiu. De ce nu înțelegi, lasă-mă… 
– Cum aș putea să te las? Cum? Dacă nu mă mai gândesc la nimic? Ai eclipsat tot… Și am tăcut! Nu mai am cuvinte… 
– Taci!
– Haha din câte văd e rândul tău să-mi spui să tac, nu-i așa Alina? 
– Nu-mi mai spune pe nume, și nu mai încerca nimic… 
– De ce? 
– Pentru ca e mai bine așa! E mai bine ca eu să-mi văd de viața mea și tu de a ta! Gata… 
– Începi să suni și tu ca Irina… 
– Nu mă compara cu altele! 
– Nu te compar pe tine, deloc… 
– Și-atunci?
– Compar ceea ce acum, felul în care îmi spu…
– Eu nu sunt Irina!
– Tocmai de aceea! Tocmai pentru că nu ești Irina… Ești Alina! Alina. Știi bine, pe lângă cuvinte ce ne mai leagă, sau mi se pare mie… 
– Mnu…
– Alina…
– Am zis nu… 
– Știu! Știu că după trecutul tău rămai… Eu, spre deosebire de tine m-am detașat. M-ai făcut să trec peste tot ce era în urma mea, cel puțin acum, în perioada asta. M-ai făcut să zâmbesc. Și știu de multe ori că…
– Te rog, încetează să mai spui asta, ți-am mai spus că nu mă cunoști deloc!
– Sigur, sunt convins de asta…
– Hai poate te fut în gură dacă mă iei la mișto!
– Exact!
– Știi, la început a fost frumos, a fost chiar de vis, nopțile întregi la telefon, felul în care mă făceai să mă răscolesc, și să mă gândesc. Nu ești ca alții, am văzut, dar ești nerăbdător și da îl iubesc și nu-l pot lăsa. Mi-ai spus și tu, mi-au spus toți. Lasă-mă să fiu eu proastă și să-mi fac rău. Știu că poate mi-o fac singură cu mâna mea…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *