Beniamin,  Gânduri,  Poezii,  Postări neinteresante

A două zeci și șaptea poezie în listă

26 nr.404 Ateu
(14:34; 28.09.2009; Copoiu Florin Beniamin)

Tatăl nostru, Cel ce Ești în Ceruri,
Cu chipul Tău ce nu l-am mai privit;
Ori ruga să Ți-o spun sau vorba cea din crezuri
S-aștept un semn din Tine, ori poate m-am mințit!

Să-mi spui că-s mort, doar trupu-mi este viu.
O rugă-Ți spun dar n-am să cred. Amin!
Ești Mamă. Tată. Tot. Eu nu mai vreau să știu,
Nici gândul meu ori spiritul divin.

Verseturi lungi Ți-am mai citit, Hristoase!
Să cred c-Ai să revi cu chipu-Ți prea curat,
Cu buna Ta voință, să-ndrepți ruptele oase
Dar cănd să vi? Nu știu căci am uitat.

De ce să m-amagesc cu rânduri prea bătrâne?
De-o carte scrisă, probabil de-un nebun
Ce-avrut cândva în gânduri să atârne
Balanță grea între vre-un rău sau bun.

Off Doamne, zi-mi în ce să cred acum!
Mă pierd din nou în blasfemie
M-am abătut din prea divinul drum
Ateu voi fi, credința nu mi-Ai dat-o mie.

2 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *