• Beniamin,  Postări neinteresante

    Tu ești genul ăla, sătulă de toți bărbații care se cacă pe ei că sunt diferiți…

    Îmi imaginez cât de ușor îți este sa fii indiferentă. Nepăsătoare. Încrezută. Cu priviri de după umăr, sub ochelari și atingerile suave pe gât. Mi-e scârbă de clișeul ăsta. Mi-e scârbă de tentativa asta de a mă ține captivat. Nu mă impresionezi, așa cum tu nu ești impresionată de nimeni. De o mie de nimeni, sau de un nimeni din neant.
    Cuvintele, știm amândoi că nu sunt un atu în cazul niciunuia. Dar sunt necesare. Cuvintele, desigur, pe lângă gesturi. Ale tale gesturi… Te faci inabordabilă, asta să poți scoate disperatul din mine. Mă faci să râd, dacă aveam vreo 20 de ani poate insistam. Suntem mult prea bătrâni, amândoi, pentru astfel de tertipuri de atitudine.
    Ai standarde, te vrei scoasă, te vrei înțeleasă, te vrei alintată și mai presus de orice, îți dorești să fii respectată fără să mai respecți. Tu nu suferi că nu te iubește nimeni, tu suferi că nu te iubește cine vrei tu. Nu, nu, draga mea! La mine nu merge așa. Pe mine reciprocitatea mă ține interesat. Iar controlul, pe cât îți place să crezi că îl deții află că este în favoarea mea ca și direcția în care te duci, este cea în care dorința mea te împinge. Nu te mai zbate…
    Vezi tu, draga mea, să mă repet ca-n toate textele alea de vrăjit puștoaice de liceu, eu, mai presus de orice nu dau doi bani pe atitudinea ta. Dincolo de faptul că sunt un nimeni din neant am niște straturi, deosebit de groase de piele, treci de una, dar mai ai câteva. Pe mine nu ma ții în loc, și cu atât mai putin sub papucul sau cum îmi place mie, sub tocul tău. Fie el stiletto sau… Știi tu.
    Dorește-ți să nu te abordez datorită rujului că atunci ești doar obiectul meu sexual pe care-l regulez psihologic, moral și fizic. Oricât de dură te dai, e deajuns să te fac interesată de un subiect și ești a mea fără să știi, chiar dacă nu am banii pe care îi cauți, fizicul tras, frumusețea aia tâmpă sau mașină să-ți plimb curu. Ai noroc că poți stăpâni cât de cât cuvântul. Eu te aleg pe tine, niciodată tu pe mine. Dorește-ți să nu fii amintirea vie din ce am avut cândva, dorește-ți să nu cântărească mai mult cuvântul meu decât principiile tale.
    Tu ești genul ăla de femeie ce se vrea independentă, puternică, deșteaptă, școlită și ți-ai creat o lume numai a ta în care toți te încurajează, dar care e realitatea ta? Eu sunt înafara ariei tale de confort. Și poți să nu îmi mai răspunzi, intuiesc ușor cum ai putea să dai înapoi când vezi ca totul merge foarte repede. Ești previzibilă ca și restul candidatelor.
    Tu ești genul ăla, sătulă de toți bărbații care se cacă pe ei că sunt diferiți, și să știi că așa e. Sunt diferiți. Sunt! Bărbatii! Pentru că eu n-am să te pun niciodată în aceeași oală cu toate femeile să-ți spun vreodată “voi femeile” cum fac femeile mereu. Suntem diferiți, iar iubirile bărbaților sunt diferite. Poate că tu preferi genul ăla care și-o arde la munca, probabil vreun ospătar, barman, MC sau animator; sală, club, un pic de Fifa sau Counter, un pic de timp cu tine și, iar, de la capăt. Eu nu sunt așa. Nu sunt în categoria aia de nimeni care te abordează pe tine. Nu mă interesează țâțele tale mari, lăsate, și în sutien push-up. Nu sunt interesat de statutul tău sau de fizicul tău în vreun fel. Eu vreau să te știu pe tine dincolo de maștile astea căcăcioase. Draga mea, eu dacă sunt un nimeni, sunt un nimeni din neant. Un nimeni care-ți descoase nimicul din lumea de puf în care trăiești. Nimicule.

  • Beniamin,  Iubirile mele,  Postări neinteresante

    O (III)

    Nu înțeleg ce ai… Te rog, lasă-mă! Lăsă-mă-n pace, nu te mai folosi de imaginea altcuiva sau de prietenii mei. S-a terminat. Gata!
    A fost frumos cât a fost, pe bune, a fost. Erai de vis și eram amândoi. Te rog, eu, frumos, mă enervezi. Gata! “Ma frend”, ți-am spus că nu voiam să o pierd pe Ioana ca prietenă, m-a ajutat mult și chiar nu merita ce s-a întâmplat, chiar așa prost ai fost de i-ai spus tot? Măcar atât dacă făceai pentru mine, măcar atât. Să nu îi spui…
    Ai devenit un zero, să știi, cu toate dramele astea. Încetează “pretenaș” să mai scrii că nu impresionezi pe nimeni. Da?
    Ți-am spus de atunci, a fost așa , sex friends, dar doar atât. Înțelege! Și nu-mi arunca vorbele înapoi. Știu că ți-am spus multe lucruri, că ești oglinda mea, că mă faci fericită. Erau așa, de moment, poate de faptul că era și Ioana. Ioana, mă faci să râd. Dacă mă iubeai atât de mult, de ce dracu ai mai stat cu ea? De ce i-ai spus tot? Pentru ce? Să fii tu cocoș? Eih uite că nu ți-a mers. A avut dreptate Ionatan, ești după cum bate vântul. Ești pervers și îți vezi doar interesul. Te rog, gata!
    Dramele astea să le faci cu cine vrei tu. Te rog să nu scrii povestea noastră așa cum vrei tu să pară că nu a fost așa niciodată. Nu vreau să mai aud de tine, prostește pe cine vrei… Încetează cu fazele tale de pe WhatsApp, nu mă mai suna nici de revelion, nici de nicio ocazie. Sunt cu cineva, sunt fericită și nu am nevoie să mă freci tu la cap. O voiai pe Ioana, ia și spală-te pe cap cu ea. V-ați bătut joc, amândoi, de mine. Nu, bai nene, nu. Termină cu textele astea de vrăjit, serios. A trecut un an, gata!
    Știu, a fost intens, eram singură, voiam să mă simt dorită, ce vrei mai mult de la mine? Ți-am spus ce era de spus.
    Îmi pare rău de ceea ce am făcut, îmi pare rău că am dat apă la moară cu treaba asta, serios, adică, a fost frumos, a fost, dar gata! Știi… Lasă-mă-n pace, nu te cauta Ioana? Sau ți-ai bătut joc de ea cum ți-ai bătut joc și de mine?
    Nu puteai să te abții, mă nene, că ești prost, nu puteai să te abții să nu se afle. Mă terorizai cu telefoanele cât ai fost în Londra. Mă terorizai!
    Nu te-am iubit, încetează să mai crezi asta, dacă te iubeam eram cu tine acum, dacă te iubeam poate făceam ceva mai mult decât ce s-a întâmplat între noi… Ți-am spus să nu te îndrăgostești “ma frend”… Degeaba mă urmărești cu nopțile, acum nu ai unde să mă mai găsești. A, și să nu uit, nu te mai folosi de prietenele mele mai ales de Diana că nu vreau să stam de vorba. Chiar nu vreau. Marș! Dacă ai așa curaj sună-mă și spune-mi la telefon, nu trebuie să ne întâlnim neapărat. Nu! Sunt bine așa, mers!. Nu mă interesează să aud nimic despre tine, că te sinucizi, că scrii cine știe ce căcaturi pe net. Scrie-i Ioanei, gagică-ti Trezește la realitate și nu mai dramatiza atât, “pretenaș”…
    A fost frumos, da, unele momente au fost. Atunci tensiunea mă făcea să mă întorc, uneori eram și geloasă dar, ti-am zis, deja începea Ioana să bănuiască și eu nu voiam asta. Tu te dădeai de gol ca prostu’…
    Eram așa, vrăjită de momentele alea. Poate din cauza ieșirilor noastre dese, că te vedeam mereu, și glumeai mereu. Ioana nici măcar nu știa cum să râdă sau să înțeleagă glumele tale. Era… O chestie de moment. Iubesc pe altcineva, hai “marș”!
    Atunci la Mec ne-am întâlnit că îmi era milă de tine că te tot rugai, că vrei să mă vezi, că pula mea…
    Uite cum stă treaba “ma frend”. Ce a fost între noi doi o să rămână în trecut. Nu m-a pus Ioana să fac nimic, ți-am zis că nu vreau să o pierd și ai făcut exact opusul. I-ai recunoscut. Ionatan avea multe lucruri de la tine, gesturile, cuvintele, da… Era așa, un pic ciudat, dar omul ăsta nu merita, atunci, să îmi bat joc de el, cum făceai tu cu Ioana. Eram fericită cu el, și tu trebuia să mă lași în pace.
    Am spus multe cât timp am petrecut împreună, dar gata… Gata! Nu te-am iubit și nu vreau să te mai văd niciodată. Niciodată!

  • Beniamin,  Gânduri,  Postări neinteresante

    (O)are…

    Am sute de cuvinte pe care le-aș putea scrie într-una. Despre tine și despre chinul ăsta ce mă ține departe de tine. Despre chipul tău pe care nu oricine îl înțelege, chipul în spatele căruia se ascunde teama. Teama de singurătate. Teama pe care și eu o simt. Aș scrie mult despre puritatea și simplitatea cu care m-ai cucerit. Nu este îndeajuns și știu. Nu este îndeajuns doar să scriu și să sper. Să aștept inevitabilul, să uiți… Cuvintele mele nu cântăresc atât de mult pe cât ar cântari un moment împărțit… Te-am văzut, nu uita asta, te-am văzut ce ești cu adevărat. Un om superb, pur și curat. Un Dumnezeu în fața căruia mă inchin. Un om frumos ce nu are nevoie de farduri, rujuri, brățări, inele sau cercei. Un om frumos și superb ce merită mai mult decât un amărât care așteptă.
    Mai am doar amintirea momentelor pe care le-am avut, momente de care mă agăț, puține, rare, intense, muribunde, fără de salvare… Mă agăț de o iubire pe care numai eu o cred, o iubire care te așteptă până la obsesie…
    Amintirea ta și simțul pielii tale fine, mângâierea ta din somn ori trupul tău pe care-l cuprindeam nu îl pot înlocui așa cum am facut cu altele. Ești ca un drog pe care-l gust odată și nu mă mai opresc. Pentru tine sunt ultimele cuvinte din perspectiva mea. Nu vreau să mă repet, oricum nu vezi, nu citești, nu auzi… Nu.
    Îți dorești ca și mine, să fii iubită, fără măști strâmte, crude sau perverse. Să se umple vidul ăla pe care-l ai ca și mine, golul ăla ce te aruncă într-un neant ca și al meu. Ești mai puternică decât mine, salvează-te cât mai poți de nenorocirile astea din jurul tău…
    Te văd atât de frumoasă, atât de curată, atât de pură. Ești perfecțiunea mea, poate și ultimul motiv de care mă mai agăț uneori, să pot trece peste orice. Ești putearea mea de a mai scrie, chiar dacă este ultimul articol pe care ți-l scriu și nu-l citești.
    (O)are te gândești măcar un minut, ce ar fi fost să mă asculți, ce ar fi fost să vezi ce se întâmplă cu adevărat. (O)are voi avea vreodată puterea de a înfrunta adevărul, că sunt un nimeni din neant, agățat de încă o stafie.
    N-am crezut vreodată că tu, opusul tuturor decepțiilor mele, să fii cea care mă învie, care șterge tot din trecutul meu mizer, n-am crezut că mai există cineva ca mine.
    Hai să-ți spun ceva omul meu frumos, omul meu superb. Hai să plecam, hai, hai, hai și să uităm de Alecși , Petruțe, Irine sau mai știu eu ce alți nebuni din viețile noastre. Lasă-mă să îți ofer ceea ce mereu am cautat amândoi. Hai sa plecăm departe, să începem viața pe care ne-o dorim, pentru care suntem capabili să ne dedicam. Să nu fim singuri, să nu suferim, unii în tăcere, alții urlând de durere. Să avem mereu dimineți în care să ne privim, în care mângâierile noastre sa ne fie mic dejun. Te iubesc Omul meu superb. Singurul meu Dumnezeu. Te rog… Te rog salvează-mă din amintirea vie pe care o trăiesc în lipsa ta.
    Spune-mi ce să fac, și fac. Renunț, dispar, mor sau ascultă-mă…
    Cândva ai să citești, sunt sigur de asta. Cândva drama asta va cântări. Cândva Omul meu superb, omul meu frumos, cândva… Până atunci, rămân cum am fost și până să te știu. Nimeni din neant…