• Beniamin,  Postări neinteresante,  Poveşti

    Fara titlu…

    Poate ca nu sunt la fel de talentata ca tine. De fapt stiu sigur ca nu sunt. Poate ca nu sunt la fel de profunda, de sensibila dar citind postarile tale de pe blog si deruland in minte clipele petrecute impreuna imi dau seama ca ceea ce simt, cum te simt pe tine e real. Esti un suflet trist, un suflet ranit de prea multe ori si asta ma face sa te iubesc si mai mult. Stiu ca esti mereu pregatit pentru o noua dezamagire, pentru o noua suferinta. Aste e bine, sa fi mereu pregatit. Nu vreau sa te constrang in nici un fel, sper sa intelegi intentiile mele si motivul pentru care scriu randurile astea. Nu trebuie sa ma iubesti doar pt ca eu o fac. Motivul pentru care scriu… cred ca e evident. Ma cunosti deacum si sti ca nu imi pot gasi cuvintele cand esti in preajma mea. Vreau sa imi deschid sufletul in fata ta ca o carte desi m-ai citit cu mult inainte sa imi deschizi copertile. Nu am raspuns la intrebarile si framantarile tale si poate nu o sa gasesc niciodata dar nu ma pot abtine sa nu ma avant in voia sortii fara nici o arma. Nu stiu decat un singur lucru, te vreau pe tine Ben. Nu-mi pasa cat de nebun esti. Nu-mi pasa daca o sa ma iubesti sau nu. Iubrea doare indiferent daca e impartasita sau nu iar eu am nevoie de asta ca sa simt ca e viata in trupul asta. Lacrimi in curg acum, imi ard obrajii pentru ca totul e mult prea intens, traiesc cu fiecare por, cu fiecare fior, cu fiecare gand. Iubesc! Pentru mine e o minune pentru ca ma resemnasem ca nu o sa mai simt vreodata. Atunci cand ti-am zis ca m-am vindecat, ca deasta nu sufar, ei bine vindecarea asta a avut urmarile ei. Pur si simplu nu mai smteam nimic, intradevar nu mai sufeream dar nici nu mai iubeam. Atunci cand am zis ca poate o sa te vindec si pe tine, uita! Cred ca pentru tine ar fi distrugerea. As distruge de fapt tot ce iubesc mai mult la tine. Acum ai veni tu cu intrebarea de sa te iubesc tocmai pe tine? E foarte simplu, pentru ca am fost moarta si acum traiesc. Pentru ca ai desmortit un suflet inghetat, pentru ca trupul meu arde sub atingerile tale mai mult decat a facut-o vreodata. Nu stiu de ce tocmai tu, dar poate ca nu e totul haos in lumea asta ci lucrurile se intampla pentru un motiv.
    De fiecare data cand ne vedem, stiu ca ma bag toata in sufletul tau, ca te sufoc … Incerc atat de tare sa ma abtin sa nu fiu mai rau si imi asa de greu. As fi atat de fericita daca as sti ca macar o secunda ma porti in gandul tau, as fi o particica din tine. Ce simti cand sti ca esti iubit? Te simti superior asa cum poate s-au simtit toate fetele in fata carora ti-ai deschis sufletul? Nu cred, nu cred ca tu esti asa. Poate simti mila, poate simti dorinta sa nu fi avut sufletul plin de rani si sa poti simti la fel ca mine… dar cine stie, poate intr-o zi vei reusi. Tanjesc dupa ziua aia indiferent daca e va veni sau nu.
    Ca de fiecare data astazi ai plecat lasandu-ma in urma. Ma simteam plina de tine, parca mi-ai fi patruns fiecare celula, fiecare gand. Uite cum m-am simtit atunci:
    M-am trezit langa tine dimineata. Cel mai frunos lucru pe care il pot vedea, cel mai frumos lucru cu care as putea incepe o noua zi, ochii tai. Primul miros, parfumul tau, primul gust, guta ta. Simturile mele se desfata cu toate astea si sufletul meu zambeste. E o noua zi, o noua zi de fericire si suferinta. Am stiut ca omul poate simti asta dar niciodata nu am crezut ca atat de intens. Cu fiecare atingere totul se amplifica mai mult si mai mult. Cata fericite si cate suferinta la un loc. Abia acum vad cat de goala era viata mea. Lipsit de sentiment omul nu este o fiinta, nu este cu adevat viu. Si totusi cat de greu e sa simti.
    Realizez ca fiecare detaliu, fiecare clipa ma marcheaza. Tot ce e lagat de tine ma atrage ca un magnet. De ce oare? De ce tu? Poate viata o sa imi raspunda intr-o zi. Ma uit cum timpul trece fara sa tina cont de toate framantarile mele. E crud si nemilos, imi lasa doar amintirea ta, doar zambetul si sarutul tau inainte de plecare, privirea ta ce imi spune “ ne vom vedea curand”, parfumul tau il pastreaza acum pielea mea.
    Inchid ochii, vreau sa te aduc langa mine cu gandul, sa retraiesc fiecare gest, fiecare cuvant fiecare atingere. Ma simt asa fragila si goala, asa vulnerabila cum imi spui tu mereu. Dar nu mi-e frica. Cat de mult poate un sentiment schimba un om. Devine din las curajos si din pustiu plin de viata.
    Te voi revedea. Vei fi din nou alaturi de mine. Dar pana atunci raman cu aceste chinuri pentru ca doare fiecare clipa cand nu esti decat in mintea mea, pentru ca pielea mea e rece fara atingerile tale, pentru ca te iubesc.

  • Beniamin,  Postări neinteresante

    Basme partea 3-a Buna dimineata!

    Partea 1 | Partea 2

    Printre miile de cuvinte cel mai des ador sa-ti spun un simplu buna dimineata… puiule. Buna dimineata pentru ca nu mai visez si uite acum e zi. Ma simt dusa de val cand vine vorba de noi doi, ma simt aprinsa, ma simt dorita, ma simt… Simt ca-mi este teama si totodata simt ma cufund mai tare in ceea ce insemni tu. Nu stiu ce sa fac, as prefera uneori sa raman asa in dezordinea mea decat sa zic da sau nu, sa pice ceva din cer si sa dispara tot ce exista in viata mea si s-o iau de la zero… Dar sufletul meu acum trage mai mult spre tine si te urasc pentru asta, te urasc ca m-ai facut sa te vreau si m-ai facut sa ma simt eu cu toata fiinta mea.
    M-a simt legata de trecutul meu, ti-am repetat asta de multe ori, ai si vazut, ma mir cum de mai esti langa mine. Nu e atat de usor sa trec peste chiar si asa pot spune ca e un capitol din viata mea care se incheie, aici… Acum!
    Nu-mi mai spune ce simt si ce nu, chiar daca stii, pentru ca nu ma cunosti, nu stii ceea ce sunt si ce pot… Te pot rani, nu vreau sa-mi bat joc de tine, de ce nu renunti odata!
    Nu stiu ce vreau, te vreau langa mine uneori, vreau atat de mult sa te strang in brate si sa fiu langa tine, si ma enervez ca nu am curajul sa-ti spun, probabil ca te-as lasa fara cuvinte la fel de usor pe cat ma lasi tu mereu. Dar chiar mereu ma lasi fara un cuvintel, orice nas isi are nasul vorba ta…
    Daca ma gandesc mai bine eu sunt cea care te-a cautat, eu sunt cea care te-a facut sa fi asa cum esti si nu-ti pot spune cat de bine e sa fiu langa tine, sa te aud cum imi spui numele, sa te ascult cum imi vorbesti cum imi povestesti cum ma faci sa plutesc printre cuvintele tale. Am fost obisnuita cu altfel de barbati, am fost obisnuita sa fiu abordata intr-o altfel de maniera. Am fost. Cu tine vad altceva, cu tine vad ca ma duc din ce in ce mai tare in povestile pe care le scrii.
    Stii ce mi se pare amuzant si totodata infricosator, ca nu pot sa renunt la tine… Nu pot!

  • Beniamin,  Postări neinteresante

    Basme 2 – Realitatea

    Nebunule. Esti un nebun, altfel nu-ti pot spune, un nebun care s-a bagat in viata mea asa de repede. Te urasc pentru asta, si pentru faptul ca trebuie sa lupt asa cu ceea ce sunt si ceea ce vreau. De fapt nu stiu ce vreau, ma trezesc ca vreau ceva acum, dupa nu mai vreau, ba vreau ceva nou, ba revin la ce am vrut si tot asa, e un intreg haos in viata mea si n-as putea trai altfel. N-as putea trai acum fara trecutul meu desi m-am saturat.
    Iti place faptul ca sunt desteapta, imi place faptul ca nu esti ca altii, dar am obosit sa mai stau sa pun in balanta. Intelege-ma!
    Eu sunt mai mult decat constienta de ceea ce se intampla intre noi si simt ca pe cat insisti mai tare pe atat mai tare se incheaga acest, nu stiu cum sa-i spun, ma intelegi tu… Reusesti, fi-ti-ar… reusesti mereu sa imi taci gura, ma enervezi si tot odata ma faci sa ma simt femeie doar din niste vorbe.
    As vrea sa nu mai scrii din perspectiva mea, as vrea sa nu iti mai pese, sa nu ma vezi cum sunt eu cu adevarat, dar nu vreau sa te pierd. Nu mai stiu ce vreau, lasa-ma-n pace…
    Esti un nebun pentru ce-mi spui cateodata, esti un nebun ca-mi dai zambetul pe buze chiar si cand nu ma simt bine, dar tu deja stii asta, nu-mi explic aceasta chestie intre noi, in ceea ce ai scris, ceea ce se intampla, ceea ce sumtem. Nu ma pot abtine ca si tine sa nu te caut sau sa-ti zic ceva…
    As vrea sa pot sa inchid ochii la toata nebunia asta in care ma lupt, cu tine, cu „cioarba” cum ii spui tu, cu ai mei, lupta pe care o am in sinea mea, iar tu esti singurul lucru bun acolo care stiu acum ca nu-l pierd asa usor, nu vreau sa te dau la o parte, nu vreau sa te pierd pentru deciziile mele nebune. Incerc sa scap de trecut, ai rabdare cu mine, stiu ca totul merge repede cand vine vorba de tine, stiu ca totul e acum ori niciodata dar ai rabdare. Ce sa-mi spun in sinea mea cand eu stau si vorbele pe care mi le spui imi trec prin gand, nu pot invata, canteodata nu pot nici sa adorm, apari mereu atunci cand am nevoie de tine, ma faci sa nu ma simt singura in toata nebunia asta, ma faci sa radiez ca-n povestile tale despre fericire, mi-e teama sa fiu fericita, mi-e teama sa nu te ranesc…
    Te amuza de ceea ce-mi spun prietenele mele despre faptul ca acum scrii din perspectiva mea? Despre faptul ca doar dintr-o chestie mica a aparut un val de uimiri, sunt o fata ca oricare alta, si vreau sa intelegi lucrul asta…
    Sa nu crezi ca nu ma gandesc cum ar fi sa fiu langa tine in pat cum am mai fost, sa dormim impreuna, sa radem cum stim noi, sa nu crezi ca nu imi pasa sau nu ma framanta… Mai taci ca vorbesti prostii, nu vezi ca deja o dai in basme. Rad, basme… Si iar numele meu, of pleaca de-aici…

  • Beniamin,  Poveşti

    Basme

    Stiu ca tu scrii din ochii multor femei din viata ta, si-mi place asta… Imi place viteza cu care noi ne-am cunoscut, si mi-e teama de mine si de ceea ce simt. Tu nu esti care altii asa cum am crezut, nici eu nu sunt cum tu-mi spuneai. Nu sunt superficiala. E greu sa spun nu, dar asta simt… Si nu vreau ca tu sa fi a doua alegere, alternativa sau roata de rezerva, n-as vrea sa profit de ceea ce esti. Esti un deosebit, te plac si simt asta.
    Imi dai zambetul pe buze cand te aud. Ma faci sa radiez, ma vezi frumoasa in sinea mea si nu prin ceea ce sunt in exterior. Si sa te intreb cine esti? exact cum scriai intr-unul din articolele tale.
    Amandoi ducem o viata in care trebuie sa alegem, tu nu alegi, tu doar vezi ce e mai bun din tava de iubiri pe care o ai sau basme asa cum le numesti tu si cresti repede… Eu nu pot atat de repede, nu vreau mai bine zis, pentru ca tie-ti place sa-mi spui asa.
    Totul intre noi este dupa ce viata am putea avea impreuna si ceea ce simti pentru mine in doar cateva vorbe pe care ni le spunem. Imi urasc numele insa tu mi-l spui in asa fel incat sa-l simt pana in cea mai mica parte a trupului meu… Eram sa-ti cedez, nu vreau sa fiu ca una din cele despre care scrii sau din cele din trecutul tau pe care le iubesti numai pentru o noapte, nu vreau eu sa fiu una din cele care te cauta si nu le raspunzi la mesaje, nu vreau sa te indepartezi de mine indiferent ce as alege. Si stii ca nu esti tu alegerea mea, imi iubesc trecutul deocamdata, tu vrei sa-l stergi atat pe-al tau cat si pe-al meu.
    M-ai lasat fara cuvinte de multe ori, pe mine, cea care intotdeauna a avut ceva de spus despre orice, tu ai reusit sa ma faci sa tac, ai reusit sa ma faci sa vreau, ai reusit sa ma faci sa nu cred in ceva ce, vorba ta, e doar un basm. Acum, in ziua de azi, iubirile noastre sunt doar niste basme.
    Ador cum imi vorbesti, imi place de-nnebunesc, ma aduci in niste stari pe care nu mi le explic atunci cand imi pronunti numele, dar nu pot renunta la ceea ce iubesc, poate ca mi-e teama sa fiu fericita, poate mi-e teama de ceea ce e nou, ca sa fac o gluma, poate mi-e teama ca ai burta…
    Ma vezi frumoasa, si ma intreb de ce? Ma intreb ce vezi asa frumos la mine? Ce e asa de apreciat, sunt o fata care oricare alta, imi vad de viata asa complicata cum o am eu, si tu o stii, m-ai descusut intr-o seara cum nu a reusit nimeni si nu stiu de ce tocmai tie ti-am spus lucruri din viata mea pe care nu cred ca le mai stie nimeni.
    Nu m-am gandit nici pe departe ca ai fi asa, dintr-o privire, si cand te gandesti ca am ras pe seama ta. Ma gandesc si ca rad cu tine mereu, ma duci departe doar cu niste simple vorbe… Poate o sa-ti mai spun si altceva. Poate, chiar daca nu-ti place cuvantul asta…