• Beniamin,  Gânduri,  Postări neinteresante

    Jurnal 20

    Jurnal

    | 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 |

    Mă refugiez în scris şi zi de zi o fac diferit. Diferit de tot ce scriu, diferit de tot ce simt, diferit de tot ce ştii tu, sau altcineva sau chiar diferit de ceea ce ştiu şi eu. Aş vrea şi eu să trăiesc o poveste fictivă ca şi tine, să simt că ar exista cineva-ul ăla acolo exact aşa cum ar trebui, sau să îmi impun ceva să merg mai departe cu zâmbetul pe buze, să neg trecutul şi să îmbrăţisez prezentul. De viitor nu mai vorbesc.
    Eu nu ştiu decât să fiu copleşit de dor şi de pofte… M-am săturat să ofer şi să nu primesc nimic în schimb. Să trăiesc din minciunile mele.
    Imaginează-ţi cum ar fi să… Fugim? Cum ar fi? Cum ar fi ca nebuia în care picăm câteodată să ne ducă precum valurile din mare-n larg? Ţi-aş face aşa comparaţii mereu, numai să întelegi.
    Mă enervez de multe ori când am dreptate, mă enervez de multe ori când totul e împotriva mea, mă enervez că am răni pe care nu le pot vindeca şi mă consum la orice nimic. Şi cui să-i spun că nu am cui? Cine să nu mă judece şi cine să mă asculte? De multe ori nu am vocea cui să o ascult decât pe-a mea. Dar nu-i nimic, am poveştile mele, am rândurile mele de nebunie în care eu ştiu ca acolo am tot, şi fluturii din stomac, şi cerul sub care plutesc precum un visător, acolo am poveştile care le-am trăit.
    Într-un fel sau altul aş vrea să-ţi spun adio. Să-ţi spun că vreau să plec odată cu poveştile mele. Să-ţi spun că-ţi mulţumesc pentru clipele în care m-ai făcut să visez sau să zâmbesc gândindu-mă la o altă poveste cu noi pe care nu aş vrea s-o scriu. Nu mă aştept să înţelegi, nu îţi cer un sfat, nu îţi mai cer nimic decât să mă asculţi. Nu mă întreba cine sunt, nici eu nu mai ştiu, şi neg cine aş putea fii să nu-mi fac rău.
    Aş vrea să ştiu dacă dispar ce ar fi? Cine ar fii curios să întrebe de soarta mea, sau unde m-am dus, cum de am dispărut? Aceeaşi curiozitate o avem toţi, până şi tu o ai… Şi când n-aş fii îţi spun unde mă poţi găsi, uşor şi repede. În zilele de vară sau toamnă, după masă, când soarele apune, într-o gară aglomerată o să apar; în poveştile mele unde nebunele mele îşi fac de cap mă vei găsi; într-un tren pe culoar; într-o piesă lentă sau… Sau…

  • Gânduri,  Postări neinteresante

    Cocktail ( partea 2 )

    Mi-a dat uşor rochia jos… Se prelinse toată pe mine lăsându-mă-n sânii goi şi în chiloţi. Mă descălţasem de pantofi şi îl lăsasem pe el să mă aşeze pe pat. Într-o grabă dăduse totul deoparte să ne facă loc. Prea gentil era, îi tremurau palmele când m-atingea, dar nu puteam să-i dau drumul buzelor… Se grăbea dragul de el, se grăbea să mă seducă, să-mi facă avansuri insistente de care amândoi ştiam că voiam să le simt, şi nu doream de grabă…
    – Stai…
    Îi spusesem în gâfâieli în timp ce îl priveam în ochi. Era chipeş, mă fermecase privirea lui şi parfumul din camera, clipe în care îmi doream ca timpul sa nu existe, la fel cum îmi doream şi în restaurant, şi să uit că am o demnitate de femeie, să-l las între coapsele mele şi să mă facă să-l doresc mai mult…
    Se dezbrăcase, gol. Cămaşa i-o luasem să-l simt lângă mine şi tot ce însemna el. Să-l simt pe mine, în mine… Cu mine.
    Avea un alt stil de a iubi. Ceva ce eu am mai întâlnit dar cu mult timp în urmă. Voia să mă iubească altfel decât o făcea el, şi îmi plăcea să fiu minţită, de nu ştiam bine, preferam să închid ochii şi să mă mint că sunt iubita decât să ştiu că un străin m-a prins în mâinile lui.
    Din sărutări trecuse la spatele meu. Eram pe partea dreaptă a patului. Mâna stângă o avea la brâul meu cu palma pe sânul drept şi mă strângea; mâna dreaptă o avea sub capul meu iar palma o strângea de palma mea. Mă sărutase pe gând şi în extazul uitării îl lăsasem în mine. Adoram cu îi se umflau venele din mâini cum mă strângea, chipul aspru şi lacrimile cum îi curgeau şi se ascundea. Mă jur că îmi doream să vină un cutremur să se dărâme blocul să murim împreuna, dar niciodată n-am uitat că sunt femeie, chiar dacă am cedat, chiar dacă nebunia unei iubiri unice m-a dus într-un val superficial. Eu dacă vreau să iubesc, pot iubi chiar şi pentru o noapte… Şi aşa am şi făcut. Mă iubisem cu un străin…
    Inimile se zbăteau sălbatice în nebunia fumului şi a parfumului din cameră într-un amestec deosebit de vin şi nepăsare, mă-ncovoiam toată la atingerile lui bărbăteşti, şi-l descopeream cu fiecare atingere a lui. În tot timpul ăsta nu-mi dăduse cămaşa deloc jos, voia să ştie că-l doresc, eu voiam să ştiu că-l mint şi că mă mint şi pe mine totodată.
    Am dansat împreună nestingheriţi printre amintiri dureroase cu alţi bărbaţi cu care-mi mai pierdeam nopţile sperând să mă lipesc să nu îi părăsesc… Bărbaţii sunt porci, toţi, dar sunt şi excepţii, cel mai bine e să fii ca ei, să vă iubiţi apoi să dispari din viaţa lor, cum fac şi ei mereu.
    După minute-n şir de sudoare din dorinţă, mă întorsese pe spate şi începuse în a mă săruta atent cu vârful buzelor pe frunte, pe buze, pe barbă, pe gât, după urechi încet până pe piept, apoi cu vârful buzelor lui cărnoase îmi devora sfârcurile ca pe nişte struguri. Mă facuse să gâdesc la lucruri pe care nicio femeie deobicei nu le-ar gândi de-ar fii vreuna-n locul meu… În nebunia nopţii încheiase dragostea cu un ultim sărut pe cealaltă pereche de buze pe care nu mulţi bărbaţi au reusit să le sărute. Săruturile lui şi vinul mă-nnebunise şi până să-l mai simt din nou ajunsesem la punctul în care mă strânsesem toată de extazul feminin şi nu doream nimic altceva decât să fiu cuprinsă de el şi să adorm până-ntr-a doua zi. O a doua zi care nu a existat. Mă ridicasem îndată ce adormise şi îl privisem cum dormea nestingherit în lumea lui superficială, crezând, dragul de el, că se va trezi cu mine în braţe dar nu a fost aşa… Îmi luasem hainele şi camaşa lui şi disparusem. Deşi, ştiu, sunt o femeie, şi poftesc şi eu la iubiri şi poveşti care nu se mai termină, probabil că doream ca el să nu mă uite, să mă iubescă pe undeva pe ascuns sau să mă caute ca orice alt bărbat care şi-a arătat o parte mai sensibila, dar cum spusesem şi în alte rânduri, eu dacă vreau să iubesc, pot iubi chiar şi pentru o noapte…

  • Postări neinteresante

    Cocktail

       – E timpul să plec necunoscutule! Ne-am iubit destul…
    Îi spusesem în soaptă înainte de-a renunţa să-mi mai pun sutienul pe mine. Îmi luasem cămaşa lui albă. Îi sorbeam parfumul din guler şi-l priveam cum dormea nestingherit într-o linişte dulceagă. Lăcrimam. De câte ori să-mi spun în sinea mea că nu mai pic pradă şi nu mai vin în casa niciunui bărbat? Reproşuri pe care mi le spuneam în gând, dar el era aşa de dulce. Blonduţ, cu ochii negri şi dulce în vorbe…
       – Iubitule…
    Îmi doresc mereu să-l strâng şi să mă tragă spre el, spre pieptul său, să facem dragoste între fum de ţigare şi pahare pline de vin roşu… Păcat, el e unul cu noaptea. În zi el nu mai e… Şi nici a doua noapte.
       Îl mai întâlneam până să ajungem unde suntem acum, dar rar. Ne învârteam în anturaje comune. El mă privea mereu atent iar eu zâmbeam ca o fetiţă pe ascuns. Niciodată nu-şi gasise curajul să-mi vorbească, să-mi spună cât de mult mă dorea, să-i văd chipul cum se lumina când mă vedea, sau să tremur toată când se apropia. Eram doi nebuni ca şi acum… Când ne-am iubit pentru prima şi ultima oară.
       Am refuzat mereu alte căi de a ne vorbi, nici prin telefon nici prin intermediari. Doream să vină el, să mă vrăjească prin cuvintele lui, să-mi spune orice fel de clişeu numai să se culce cu mine. Norocul lui era că eu îl doream la fel de mult…
       Într-o sâmbătă seara un tip din anturajul nostru îşi sărbătorea ziua la un restaurant din zona în care locuia el. Anturajul lui era foarte mare, asta lăsa impresia, îi ştia pe toţi şi toate. Mă făcea să râd, orice fată cu care vorbea folosea tot felul de apelative ieftine de genul "iubita mea" sau "păsărică" , era atât de tipic, la urma urmei şi eu eram atunci o tipa tipica la rândul meu chiar şi aşa nu sunt o ieftina ca altele…
       Jumătate de noapte am petrecut-o printr-un pachet de ţigări, cafea şi conversaţii plictisitoare cu mai mult de jumătate din băieţii de la petrecere. Hormonii le alergau prin sânge, îi vedeam şi mă amuzam de tentativele lor eşuate de a mă aborda… Mulţi aveau senzaţia că toate tipele care vin la o petrecere, vin doar ca să se culce cu cineva.
       El, conversa mai cu toţi şi printre rânduri îmi arunca priviri atente. Îl observam şi îi răspundeam. Sigur povestea asta seamănă cu toate poveştile, clişee epice… Nu-mi pasă, sunt o femeie căruia nu îi pasă ce este-n jur şi ştie ce vrea. Mai bine să fiu aşa decât să fiu călcată-n picioare din inconştienţă.
    Mă îmbrăcasem lejer, zic eu, pentru o petrecere. Aveam o rochie albastră fără bretele cu parul prins şi-o geantă plic din catifea.
    – Hai sa bem o cafea…
    Îmi spuse dragul de el. Credea că-i pic în plasă ca una din prostuţele pe care le vrăjea el. Era şi dulce, se aştepta să muşc din schemuţele lui clişeice.
    – Dragule, eu nu ies cu străinii…
    Apoi mă ridic şi plec privindu-l în urmă. Recunosc, îmi doream să fiu abordată. Îmi doream să fiu vânată. Îmi doream să se lupte pentru mine, el, oricare ar fi fost el, dar nu cedam cu una cu două; moment în care el mă prinsese de mână şi mă trase
    – Stai…
    – Bai băiatule, unde te crezi? În filme?…
    Şi-l las fără grai. Mă amuza cumplit, era aşa de dulce cum tot încerca să mă tragă spre el. Eram tineri, dar nu îndeajuns de tineri încât sa ne jucam. Aş fi vrut să rămân mai mult în viaţa lui, sau el în a mea, sa ne vrăjim în fiecare seară şi-n dimineaţă să ne trezim unul în braţele celuilalt sărutându-ne… Iubindu-ne… Astfel de basme pentru femei ca mine nu există.
      M-am dus în baie şi-am chicotit pe seama lui, mă dădusem cu rujul meu cel roşu. Acel ruj care înnebunea bărbaţii şi parfumul căruia niciun bărbat nu i-a rezistat şi mă pregătisem de luptă…
      Ieşisem şi-l priveam cu coada ochiului, elegant încât să-l fac să mă dorească. El mă privea atent de la masa la care era aşezat, tipele păreau să-l abordeze, el mă privea atent, dincolo de muzică, dincolo de fum… Era deja un joc de copii de care îmi doream să mă îndrăgostesc numai sa aud vorbe dulci cu care ar încerca el să mă vrăjească… Mă lăsam sedusă doar dacă vroiam eu sa fiu sedusă. Eu oricum obţinusem deja ceea ce-mi doream. Mi-am dovedit că totuşi pot, chiar şi după mult timp, să mai fac un bărbat să mă dorească. Deodată din privirile insistente se apropase din nou.
    – Vreau să-mi cer scuze pentru mai devreme…
    O altă replică dulce, spusă special să mă înduioşeze, era o vulpe bătrână în meseria asta şi-l simţeam…
    – N-ai de ce să-ţi ceri scuze, si daca ar fi s-o, cere-ţi scuze în faţa lui Dumnezeu, nu mie.
    Şi când să mă ridic ajungem faţă-n faţă… Mă prinsese de brâu şi mă-nbrăţişase. Eram speriată, vroiam să mă zbat, să scap din mâinile lui dar era atât de dulce… Îi miroseam gulerul cămăşii pe care-o purta şi îl sărut pe gât… Gulerul ulterior se pătase cu rujul cu care mă dădusem, ca o ştampilă. Era unică senzaţia, eram parcă în mâinile unui erou ce mă salvase dintr-un incendiu, iar fumul de ţigare era cerul prin care noi zburam..
      Timpul se oprise şi pentru o clipă eram una cu el. Buzele lui erau ale mele, parfumul lui era al meu, inima lui a mea şi tot ce era în jurul nostru dispăruse printre muzica tare şi fumul de ţigare… Mă mângâia suav pe obraz şi-l simteam că mă dorea, îl simţeam cum vroia să fugim, să uitam de anturaje şi nebunii, să uitam de ţigări, cafele, şi replici de agăţat… Îl doream. Îl sarutam pe gat şi îi simţeam fiorii. Mă aştepta la fel de mult pe cât îl aşteptam şi eu…
      După ce dansasem mă luase de mână şi mă dusese în holul băilor trântidu-mă de peretele unde era o oglindă mare ţinându-mă de gat… Mă adulmeca, şi mă simţea toată, extazul era cu atât mai mare cu cât muzica începea să se audă tot mai tare, teama că ar putea cineva să intre peste noi ne ţinea tot mai mult în suspans… Mă sărutase pe gât apoi a dorea să vadă dacă îl doream cu adevărat şi mă atinsese acolo unde mulţi bărbaţi n-au reusit să mă atingă. Mă simţise că poftesc după el. Era evident că-i picasem în plasă, sau aşa voiam să creadă…
      Mă sărutase ca un adolescent pe gât, cu o mâna sub rochie si cu cealaltă pe obrazul drept pe care eu îi simţeam venele groase de pe mâna lui ce-mi strângea chipul, şi degetele care şi le plimba gentil pe sub rochie. Mă aprindea parcă mai tare, şi nu ne doream decât să ne pierdem amândoi în nebunia unui cântec de noapte, cearceafuri albe şi nopţi târzii în care dansam împreună…
    Aaah ce de-a clişee folosea, şi totuşi era spontan… Un oximoron al mediului social. Avea momente când era previzibil, cu atingerile, cu vorbele, cu privirile, însă era îndeajuns de bun încât să mă facă să plec cu el… La un moment dat mă trase de mână să mergem. Spre ieşire, spre apartamentul lui…
    – Hai, vino cu mine!
    – Stai!
    Şi-l privesc în ochi apoi îl sarut dulce şi fugim spre ieşire să luăm un taxi. Ne luasem lucrurile şi ne făcusem dispăruţi printre mulţimea din petrecere, muzica tare, fumul gros de ţigare, urlete şi chiuieli, distracţie şi dorinţe ascunse ale bărbaţilor, ne-am strecurat în neantul nopţii, şi-mi placea sa visez, să mă las dusă de valul superficial…
    Tot drumul nu ne-am spus o vorbă, ne priveam unul pe altul pe bancheta din spate şi ne ţineam de mână, cu degetele încrucişate parcă eram doi adolescenţi îndrăgostiţi. El ştia bine ce să-mi ofere să-mi fie pe plac. Fiecare gest micuţ îl urmăream reciproc, ca un vultur, nu cumva să facem vreo greşeală să ne stricăm momentul… Din clipa în care fugăream cu taxiul simţeam că mă lăsam încet prada, iată, a nuştiu câta oară, unui individ, conştientă.
      Ne-am grăbit pasul sărutându-ne în lift până ce-am ajuns la etajul zece, la apartamentul lui din centrul oraşului, o vorba nu mi-a spus până la uşă. Deschisese uşa, apoi:
    – Hai!… Intră!
    – Să nu îţi faci impresia că o să se întample ceva doar pentru că m-ai pipăit sau m-ai pupat până acum…
    Deodată-şi schimbase privirea. Aşa eram eu, mai dura, dar nu superficială cum era el. Codus de celălalt cap, şi nu mă refer la capul pieptului.
       Dupa ce închisese uşa, ne luasem de mână şi ne condusem unul pe altul spre dormitorul lui. Un dormitor specific unui tip ca el. Zugrăvit pe un albastru deschis şi mobilă nouă. Avea un miros dulce camera lui, ca un soi de afrodisiac, de nu ştiam bine, el premeditase tot, dar eu eram mai vicleană ca el. Pe pat avea întinse tot felul de obiecte feminine. Clame de păr, un sutien, o perie de păr, un maieu, un parfum, nişte fotografii cu el şi încă o tipă cu ochelari cu un sac pe care scria gros numele unei fete… Pe birou avea caiete cu versuri scrise şi o scrumieră plină cu ţigări nefumate şi uitate iar undeva în colţ zăcea o rama dublă cu două poze în care era el de când era copil… Până să-i cedez ne-am privit ochi în ochi nestingheriţi de obiectele din pat.
    "Prostuţule" îmi spusesem în gând. Nu ştiu daca era cu cineva sau nu, dacă tipa din poze era iubita lui sau nu, dar se pare că reuşise să mă facă să ajung în apartamentul lui. Era o luptă în care preferam să nu mă-ndrăgostesc de el… Deodată mă prinsese de încheietura mâinii, şi mă sărutase respirând parcă de după fiori. Fiori pe care şi eu îi simţeam până în capătul degetelor de la picioare. Mă topeam în dorinţa lui nebunească de a mă iubi superficial. Nu voiam să cred ca el se-ndrăgostise chiar dacă mi-o arătase. Era totuşi un tip de care eram conştientă ca nu voi mai auzi. De ce să mă îndrăgostesc de-un basm?
      După minute-n şir de sărutări mă lăsase în cameră timp în care el plecase spre bucătărie. Îmi aprinsesem o ţigare şi începusem să răsfoiesc din versurile lui… Era un fel de poet nedescoperit, drăguţul de el. Cu nişte versuri în care încerca să arate ceva. Probabil versuri facute să agaţe vreo puştoaică de liceu. Eu eram prea bătrână pentru astfel de abordări. Cel puţin nu era momentul atunci… Cel puţin nu între noi… De ce să cred că ar fi unul care să rămână când noi nu ne-am schimbat mai mult de câteva vorbe de când ne-am cunoscut oficial şi până în clipa în care ajunsesem la el? O mai fi având pretenţia să mă şi culc cu el. Voia şi se întâmplase…
      Venise după 10 minute cu o sticlă de vin roşu şi două pahare înalte pline. Chicotisem, eram uimită cât de previzibil putea fi în unele momente, şi-l uram pentru asta.
    – Încerci să mă-nbeţi…
    – Nu! Vreau doar sa cinstim pentru clipa asta…
    – Nuştiu cine ai senzaţia că aş fi dar nu sunt niciuna din femeile din poveştile tale scrise pentru agăţat puştoaice de liceu!
      Sarcasmul era singura metodă de-al face interesat şi de a mă proteja în acelaşi timp. Îi vedeam privirea miloagă atunci când mereu îi tăiam entuziasmul dar el încerca tot mai tare. Mă poftea şi mă doarea mai tare ca oricând, iar mişcarile mele suave erau doar ca să-l cuceresc de tot.
      Luasem paharul şi sorbisem împreuna cu el o gură vin; fumul din ţigarea nestinsă şi parfumul dulce din camera lui mă-nnebuneau şi mă faceau să uit că sunt femeie şi am o demnitate. Juca dur, la fel jucam şi eu. Pentru el eram ca o prăjitură de după o vitrină dintr-o cofetărie, poftea la mine mai rau ca un copil mic, iar eu nici în ruptul capului nu mă lăsam fără o luptă.
       Îmi mângâiam gâtul ca vârful degetelor şi-l priveam de sus cum sorbea din paharul aproape gol de vin. Un vin roşu, dar dulce, totul dulce cum îi place unei femei dure să-i cedeze. Mă impresiona. Scumpul de el, dulcele de el. Cum mă privea şi cum mă admira, clipea uşor şi respira repede şi silenţios… Deodată lăsasem paharele deoparte şi începusem să ne sărutam.
    Cedasem, ca o femeie ce sunt, am o inimă care să lasă cucerită, chiar şi de-un străin. Îi simţeam palmele cum îmi strângeau chipul cu dorinţă şi sudoarea din trupul amândărora. Mă mai opream. Îl mai priveam, mai chicoteam de urma de ruj de pe gulerul lui şi-l sărutam din nou, prin fumul de ţigare şi paharele de vin.
      Avea muşchii încordaţi, palmele-i erau umede şi ochii îi lăcrimau sărutându-mă… Avea emoţii iar eu nu voiam să-l cred, nu voaim să pic în capcana lui ca şi în a altora. Mă minţisem singură, eram deja în braţele lui iar el mă sorbea de sus până jos…
      În timp ce mă săruta îşi plimba mâinile pe tot trupul meu, tremurând, simţindu-mi sânii întăriţi de poftă, şi totuşi nu vroiam să mă ofer, dar îl simţeam cum mă copleşea. Dulcele parfum, camaşa lui alba pătată cu rujul meu, ochii lui negrii, părul lui scurt şi blond, privirea cu care mă cucerea… Cliseul de el, era la fel ca oricare alt bărbat cu care m-aş fi culcat până acum, avea doar alte haine şi el era mai dulce…

                                                          Va Urma