• Beniamin,  Postări neinteresante

    Jurnal 19

    Jurnal | 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 |

    Încă o seară bună ţie, jurnalule. Nu ţi-am mai scris de mult… N-am mai simţit ceea ce aveam nevoie să simt ca să te caut cum o faceam mereu. Nici acum nu sunt acelaşi, aş putea să-ţi spun că sunt într-o continuă schimbare… Într-o continuă rătăcire. Vreau în unele nopţi s-aud o voce lângă mine, să simt un suflu în spatele meu, să am păru-n cui să mă pierd sau fruntea cui săruta în fiecare noapte dacă nu eşti tu. De multe ori aş vrea să vorbesc la telefon ore-n şir cu tine, sau o cu o altă străină care-mi doresc atât de mult să mă cunoască… Să-i spun de multe ori să-mi pună întrebări doar să simt c-aş fi un subiect important al ei, sau al tău, de ce nu?
    Apari în multe forme lângă mine jurnalule, în multe chipuri naive şi inimi frânte sau indiferente, zâmbete sau dorinţe. Până la un punct… Fie te-arăţi de multe ori în chipuri triste care-şi impun să meargă mai departe; un exemplu bun de urmat, ori fie sunt ele un alt gen de frânte încât fericirea lor se răspândeşte peste tot. Aş vrea să fiu fericit cu tine jurnalule, aş vrea să mă cunoşti, de nu mă ştii deja, tu sau ele… Să mă surprind, aş vrea, cu zâmbete în care ascunzi dorinţe de altceva decât ai lângă tine acum… Vrei un altfel de mine… Ştiu! Sunt un alt risc jurnalule. Cum aş putea, atunci când sunt cu tine, să-ţi cer un compromis, când prezenţa ta în sine e compromisul care-l faci? Cum aş putea să fiu lângă tine când ştiu, încă nu sunt vrednic. Jurnalule…Sper să nu îţi cer prea mult… Sper să nu mă faci să uit de tine!

  • Beniamin,  Dor,  Gânduri,  Iubirile mele,  Muzica nopţii,  Postări neinteresante,  Poveşti

    Cine eşti?

    Dăi play apoi citeşte!

    Nici după atâta timp nu te cunosc. Nici după ce te întreb, şi te exploatez tot înca nu ştiu nimic, şi mă doare. Ai o lume numai a ta, şi spui că vrei să o împarţi. Eu nu sunt în lumea ta bolnavă, eu nu sunt în lumea ta nebună şi obsedată de trecut şi decepţii. Eu nu sunt o decepţie!
    Când te-am cunoscut erai ca oricare altul, ca orice fel de altă poveste începeam şi noi, cu aceleaşi vorbe, aceleaşi tehnici si scheme de agăţat aveai. Eşti un început comun! Eu pe de altă parte sunt o femeie, copilule.
    Totul se învârtea în jurul meu aşa cum îmi doream, tu erai doar o altă faţă a iubirii de care acum îmi doresc să nu fiu dependentă. O lume cruda dar dulce. O iubire dureros de mare, şi obsesiv de impunătoare… Simţeam că jubilez sărutâdu-te… Eram ca o fătucă naivă ce-ţi credeam în vorbe şi capcane verbale doar să îţi cedez mai mult iar tu sa domini fiecare părticică din fiinţa mea. Doream să mă domini cum ştiai numai tu. Cum ştiam numai noi. Deşi-ţi puneam atâtea întrebări, eu nu te cunoşteam nici cu răspunsuri date iar eu cedam chiar la întrebările mele.
    Eşti tânăr, mai tânăr ca mine dar ai iubit mai mult decât oricare altul. Cuvintele tale mă ispiteau mereu să te sărut deşi nu te doream, vroiam doar să dispar să nu fiu dependentă de tine,cum tu eşti de prezenţa mea acum. Mi-e teama de ceea ce am ajuns, mi-e teama… Nu mă recunosc, deşi aceeaşi sunt iar iubirea ta mă rătăcea în mine, în sufletul meu, că nu ştiam ce să mai cred de noi, de lume, de mine… Şi mă iubeai. Tânăr cum erai ştiai cum să mă devorezi din vorbe să mă faci să te sarut, iar tu să pui stăpânire pe mine cu palmele tale fine ca de pianist şi buzele cărnoase, pofteam la ele doar privindu-te. Îmi iubeai buzele rujate şi parfumul dulce, erai îndrăgostit deşi negai, cădeam împreună în capcana ta. Mereu mă cucereai în diferite căi, cu alte cuvinte cu alte atingeri şi mă iubeai la fel, mă sărutai cu lacrimi în ochi atât cât să nu le vad şi mă simţeai în palmele tale. Simţeam cum îţi bătea inima când mă sărutai, mă doreai de fiecare dată parcă tot mai tare iar eu mă ofeream ţie şi nu vroiam… Sau mint.
    Jubilam de-a dreptul la fiece atingere ale buzelor tale. Pe gât, pe sâni… Îmi iubeai sânii, simţeam cum îmi măsurai cupele în palmele tale, îi sărutai apoi stăteai la pieptul meu ca un prunc. Vroiai să te iubesc. Vroiai să mă pierd cu tine-n lumea ta neagră şi totuşi luminată. De ce nu poţi fi un bărbat? De ce nu poţi să fii altfel decât un refugiat dintr-o lume murdară?
    Îţi jur că n-am simţit adrenalina mai intens de atât, în toată viaţa mea, în toată fiinţa mea, să plâng când îţi sărut buzele cărnoase şi dulci, să mă pierd în ochii tai negrii cu tine…Împreună. M-ai învăţat atât de multe, m-ai învăţat cum să-ţi cedez, cum să mă devorezi şi cum să mă ţii într-un fir de aţă. Eşti lângă mine şi totuşi eşti departe, şi de-aş ceda de-atâtea ori, la fel de multe ori m-aş sinucide.
    Am învăţat să trăiesc cu nebunia, şi dorinţa ta, să-ţi simt ura şi să te-ascult mereu când suferi şi când scrii.
    Deseori te vreau dur, cum eşti când te enervez, să mă trânteşti de perete ţinându-mă de închieturile mâinilor mele mici pe care le săruti mereu când adorm… Să-mi sorbi parfumul de pe gat în jos aşa cum o faci când ma veghezi dormind, şi-apoi să-mi rupi hainele să mă cuprinzi toata sub aripile tale de pui rătăcit… De multe ori aşteptam s-adormi ca eu să fiu una cu inima ta, să stau la pieptul tău şi să ascult cum respiri greu, s-aud cum îţi bate inima tare, cum tresari din coşmaruri în care speri că te trezeşti lângă mine. De multe ori îmi doresc să mor iubindu-mă cu tine…
    Mă depăşea viteza cu care mă citeai câteodată. Mă depăşea viteza cu care te băgai în viaţa mea, şi ştiai tot… Mie teama şi-acum că nu mă pot ascunde de tine, dar ştiu că numai tu eşti acolo atunci când nu e altul să-mi simtă fiecare vibraţie din corp şi fiecare lacrima pe care-o vărs să mi-o sărute precum buzele tale-o făcea.
    Au încercat şi alţii să fie ca tine, să obţină tot ce vor din simple cuvinte, să mă ducă departe deşi nu plecam nicăieri, dar nu erai tu şi nu fugeam noi. Sunt chinuită, chiar şi obosită. Mă chinuie fiecare gând c-ai fost în viaţa mea şi nu te pot şterge, tu ai premeditat tot. Eşti un străin nebun iar eu m-am oferit toată…Proasta de mine… Cine eşti? Cine eşti?

  • Beniamin,  Gânduri,  Postări neinteresante

    Acum, După sau Înainte…

    Îmi doresc să-ţi aud vocea. Să-ţi simt căldura din cuvinte, să mă pierd în gânduri c-aş fi lângă tine, că aş uita de lumea în care înnebunesc… Eu nu sunt dintre cei ce te-au minţit că te iubesc.
    M-aş pierde în promisiuni în care numai eu cred că tu le-ai face. Şi le faci… Aş vrea să-ţi văd chipul care-l ascunzi sub tone de fard, chipul peste care simt câtedată c-ai plâns şi nu ai spus nimănui, care a poftit la o mângâiere sau un sărut. Să-ţi vad ochii ce numai eu ştiu să-i văd aşa cum tu-ţi doresti, şi zâmbetul tău care m-ar face să trăiesc, m-ar înflorii din bobocul ofilit ce-aş fi. Să nu crezi că nu aş pierde nopţi la rând în muzica noastră pe care numai noi o înţelegem sau să-ţi povestesc uşor câte ceva din viaţa mea, sunt sute de poveşti, şi sute de iubiri în ele… Aş vrea să mă opresc la tine.
    Îţi recunosc, te aştept, şi sunt nerăbdător aş vrea să bat în cuie tot ce-ar ţine de noi şi tot ce putem construi. Aş face orice să-ţi aud vocea sau să-ţi văd zâmbetul. Să simt viaţa aşa cum tu o faci. Să mă acoperi cu o dragoste matură şi-un rând de zâmbete, să nu mai scap nicicând în lumea mea nebună şi singură.
    Câteodată vreau să mă opresc, vreau să înceteze orice fel de ticăit şi orice fel de gând în care aş suferi şi aş scrie, sau să-ţi scriu… Nu-ţi cer decât să împarţi ceva din ce ai tu, să împarţi zâmbetul şi viaţa colorată pe care-o ai.
    Poftesc să mă pierd în părul tau auriu şi-n chipul tau dulce, poftesc să fiu acelaşi cu somnul tău şi să fiu veşnic lângă tine, iar visul să fie viaţa noastră. Poftesc să-ţi spun cuvinte precum cele de mai sus… Poftesc la stresul de a nu te auzi măcar odata-ntr-o zi… Te aştept…