• Dor,  Gânduri,  Iubirile mele,  Muzica nopţii,  Poezii,  Postări neinteresante,  Poveşti

    A două zeci și cincia poezie în listă

    Play piesei apoi citire.

    [MEDIA=3]

    24 nr.402 Înger și demon II
    (00:24; 18.05.2009; Copoiu Florin Beniamin)

    Mi-ai spus cândva să nu te strig, crestine
    Să nu-mi mai spulber aripile-n fum…
    Eu înger pur cu dracul cel din mine
    Mergeam în rai dar iadul m-a oprit din drum.

    Mi-a spus să nu pășesc în lumea ta perdută.
    E iadul tău, al meu a fost sau nu va fi nicicând;
    Acum ești dracul gol și vocea mea te-nfruptă,
    Mi-aș retrăi o viață acum, cu tine începând.

    Am vrut să-ți spun cândva că mi-ai lipsit,
    Din raiul meu ce-l veșnic nelipsit de tine,
    De nu ești drac, de draci m-am plictisit
    Eu înger sunt, dar totu-i drac din mine.

    Aș vrea să gust din sângele tău fiert,
    Să-ți simt durerile-n adânc
    Să-ți plâng, să uit, nicicând să nu mai iert
    Și tot ce-i sfânt din mine acum să frâng.

    Să curgă iadul tot prin mine,
    Să nu prefac că-ș fi un drac, căci sunt
    Un drac prea gol, din înger ca și tine,
    Un drac prea trist și singur, muribund.

    Am renunțat la rai, cu tine iar să fiu,
    Să-mi ard din aripile sfinte,
    Creștinul înger din tine-i tot ce știu
    Sunt dracul tău presus și de credințe.

    Aș vrea, din iadul tâu să-nnec,
    În sânge fiert, al coarnelor tăiate,
    Cu tine-n stropi de foc în urlete să-ntrec;
    Să fim din nou și far’ de piei uscate.

    Aș vrea să ard, cu tine-n iadul gol,
    Prea-gol și ars de lungile dureri din greu
    Cu dracii tăi să stau acum în stol,
    Dar sunt un înger pur în iadul tău mereu.

    Și demon tot de m-aș preface-n gând,
    M-aș arde tot de înger sunt acum.
    As arde scrum și pene cad pe rând,
    Mergeam în rai dar iadul m-a oprit din drum.


    Înger și demon II on Yahoo! 360º

  • Dor,  Gânduri,  Iubirile mele,  Poezii,  Postări neinteresante,  Poveşti

    A două zeci și patra poezie în listă

    23 nr.401 Șansa
    (19:46; 16.05.2009; Copoiu Florin Beniamin)

    Mi-e dor! Mi-e tare dor să uit, cu tine;
    Ce-i drept că n-am uitat de-un timp.
    Un gol sărac și muribund din mine,
    Îmi cere-ntruna cu tine să mă plimb;

    Și să te-ntreb de ești, iar, fericită…?
    Cuvinte dulci, îți spun din suflet prea gândite,
    Să dai crezare de ești acum chiar prea rănită;
    Noi știm că nu sunt vorbe-n vânt și prea afurisite.

    M-ai crede-acum de-s singur în neant?
    Mi-ai spune Da, să cred că încep din nou?
    Să nu mai fiu, al altora amant…
    Deși nu crezi, eu mi-am văzut și dulcele cavou…

    Șansa on Yahoo! 360º

  • Best of,  Dor,  Gânduri,  Iubirile mele,  Muzica nopţii,  Poezii,  Postări neinteresante,  Poveşti,  Repost & Edit,  Teatru

    Înger și demon ( a doua poezie în listă ) ( repost and edit )

    Play piesei apoi citire.

    [MEDIA=3]

    50 nr.373 Înger și demon
    (17:36;30.12.2006;Copoiu Florin Beniamin)

    Arată-ți chipul să văd ce-i drept…Că plângi;
    Înger slab cu aripi negre, frânte și fulgi arși…
    Ce-ai căutat, tu-n iadul meu? Să-l frângi?
    Să-l bântui tot? Să-l scapi de lacrimi tot și îngeri falși?

    Nu plânge, tu, cu lacrimi sfinte. Înger rătăcit…
    Nu mă găsești, sunt rătăcit în iadul ca și tine;
    M-am rătăcit lipsit de dragoste și îndrumare… Obosit.
    Speram că mă salvezi de mă găseai pe mine.

    Sunt multe lacrimile mele. Am plâns să fac izvoare;
    Cu suflet păcătos, spre cer am blestemat
    Să curg eu în pâraie, să n-am deloc picioare
    Să curg eu iar spre tine, dar iadul le-a secat.

    Și sufăr tot văzându-ți chipu-n orice drac,
    Prefaci din înger drac să mă găsești…
    Degeaba lupt ca tine să prefac,
    C-ai renunțat la rai pe dracul să-l iubești…

    Și plouă-n iad cu stropi de foc și urlete din suflet.
    Te-aud cum țipi, din aripi tot mai dai,
    Nu pătimi! Mă spulberi cu un plânget;
    Ești demon tot, în suflet coarne n-ai…

    Nu simți că focul meu îți arde aripi, Sfinte!
    Zadarnic plângi în lungul meu deșert.
    Acum ești drac din înger fără minte,
    Dar nu ești tu prin lacrimi tot și sângele cel fiert.

    Nu plânge tu, că ard din piei uscate,
    Să nu mă strigi pe numele spurcat.
    Căci uit de vis… De rai… De tot ce-s colorate,
    Am fost în rai și-n iad eu te-am aflat…

    – Și frânge-L Tată Tu din iadul meu!
    Și să nu cauți tu-n zadarnic iad,
    Că eu poftesc iubirea de ateu;
    Dar nuștiu cum, tot pradă Ție-Ți cad,

    Și mă adormi să cad în visul meu,
    Să văd din nou, ce-n suflet tot tânjesc.
    Nu-i rai, ori iad, e-o lume de ateu;
    Eu drac întors, pe înger îl iubesc…

    Nu-s pomii verzi, iubirea toată cum e-n visul meu
    Și nu ești tu să simt cum plângi din Cerul blând
    E iadul gol… Prea-gol și ars de lungile dureri din greu,
    Iubire n-am, de dragoste-s flămând…

  • Best of,  Gânduri,  Monden,  Postări neinteresante,  Poveşti,  Prietenii mei de pe Voce.ro,  Repost & Edit

    Detectivul particular episodul 3 Surpriză! și 4 Prima zi de filaj ( by Dementor ) ( repost and edit )

    Iară dimineață! Iar sună alarma ceasului ală nenorocit, dar pară nu-ți mai pasă când știi că ai 5 000 de lei de cheltuit pe aparatură high-tech. Eram hotărât să mă duc la adresa pe care am aflat-o cu o zi în urmă prin telefon. Vreau să-i dau de cap acestui caz.
    Sincer să fiu, această Smaranda n-arată rău acum 14 ani, dar oare ce surpriza mă putea aștepta acum nici eu nu știu. Dacă s-a mai îngrășat? Sau din contră! Dacă arată ca și Calista Flockhart? Eh, rămânea de văzut!
    M-am suit în mașină ( nu-n mașina mea proprie și personală, ci-n 178 ). Mirosul dușului de dimineață care lipsea cu desăvârșire era mereu prezent. Că mi-am adus aminte, uitatasem să mă bărbieresc, deci sunt un detectiv plin de păr pe față. Aduceam așa a Nendertalian.
    Ajung în așa numitul cartier rău-fămat Ferenta(u)ri zis și Texas-ul din București. Atăta timp cât am pistolul la mine, nu mi-e dar niciodată nu se știe…
    Ah, cât urăsc aceasta națiune care-și spune rroma. Acum câțiva ani am avut un caz mai ciudat și era cât pe ce sa fiu tăiat în bucăți de un rrom mai șucărit. Am scăpat cu viață și doar cu 2 tăieturi pe umarul stâng, care mi-au lăsat cicatricii.
    Care mai de care mai colorat cu un limbaj vulgar de genu’: „Făh, treci făh în casă că-ți rup mecla-n două, să moară mă-ta de zdreanță ordinară!”… Și bine-nțeles băieții de cartier fumând una mica la colț de stradă. Găsisem strada. Deși era ziua, nu-mi prea placea să mă aventurez în neant, dar eram plătit pentru asta… deci mergeam mai departe încrezător. Nu trebuia să arăt că mi-e frică.
    Numărul 10… Numărul 12… Numărul 12A… Numărul 12B… deci următorul trebuia să fie numărul 14 îmi ziceam în gând. Dar strada se oprea acolo! Nu exista niciun număr 14. Hmm… Era momentul să pun niște întrebări. Era ora 10 dimineața și mă gandeam că la numărul 12 este cineva acasă, asa că am sunat la sonerie. Îmi răspunse un bărbat:
    – Care ești măh?.
    – Bună dimineața! Puteți veni până la poartă?
    – N-avem dom’le bani! Lăsați-ne-n pace!
    – Dar vreau doar să vă adresez o întrebare!
    – N-auzi dom’le să pleci! Pleacă până nu mă fac la tine să-ți rup fundu-n bătaie!
    Plecasem! Foarte „politicos” tipul. Încerc și la 12A, dar nu răspunse nimeni. La 12B niciun răspuns. Încercam într-un final deci prin vecini până când dau de o bătrânică la numărul 7. Norocosul număr 7. Îmi spuse că numărul 14 este acum numărul 12B.
    Iar eu în ziua următoare plănuiam să filez casa cu numarul 12B de pe Aleea Plopului.
    În încercarea de a afla dacă această Smaranda mai stă la numărul 12B de pe Aleea Plopului, mă tot gândeam de ce ar schimba cineva numărul a 3 case? Ce motiv ar avea cineva să facă asta? Si mai ales, mă gândesc că ar fi putut să fie mult mai inteligent(ă) decât atât. În fine. Ziua următoare îmi iau unul dintre angajați cu mine. Probabil nu-l știți pe Gabi. El a fost cel care m-a convins să nu ma las de meseria asta. El are mașină, așa că fac eu cinste cu cafelele și gogoșile și stam în mașină la căldurică la cațiva metri de casa cu numărul 12B.
    Era prea dimineață și probabil d-aia era atât de liniște pe stradă. Din când în când mai trecea câte un câine și-și marca teritoriul pe roata mașinii lui Gabi. Urât obicei!
    Aveam de așteptat ceva timp. Era posibil ca cineva să vină la casa cu numărul 12B în câteva ore, într-o zi, în câteva zile sau chiar deloc și astfel nu am fi ajuns nicăieri. Va pot spune că niciodată n-am dormit atât de nasol. Noaptea făceam ture de câte 6 ore fiecare. Prima zi nimic, a doua zi nimic, a treia zi nimic.
    Însă în cea de-a patra noapte nici cafeaua nu ne-a putut ține treji. Și eu și Gabi adormiseram la un moment dat. Cred ca era câm în jurul orei 3 jumătate, sau 4 când am auzit un scrâșnit de roți. Gabi-mi plesnise o palmă peste ceafa!
    – Scoală băh! Asta e?
    Îmi spuse mie, care încercam să deschid ochii, buimăcit și cheaunit de somn.
    – Nu știu! Stai să mă uit!
    Și-mi pun binoclul la ochi.
    – Da, ea este! Așteaptă să vedem întâi ce face, iar dacă e nevoie, s-o urmărim…
    – Bine Sherlok! De parcă eu nu știam ce e de făcut.
    Mă lua Gabi peste picior!
    De acum înainte vom folosi termenul „subiect” atunci când vom vorbi despre Smaranda.
    Subiectul intrase în casă în mare grabă! Ieșise de acolo cu 2 genți. Am presupus că a luat câteva lucruri și a plecat în grabă. Subiectul se suise la volanul mașinii personale, un BMW X5 negru și pleaca în grabă. În graba asta, îi scăpase un șal. Coborâsem din mașina și-i spunsesem lui Gabi să urmărească subiectul.
    Stăteam la ora 4:15 minute în frig iar șalul purtat de vânt se oprise la picioarele mele. Îl iau și-l ridic. Dinspre el venea un miros puternic de parfum ce-mi încânta căile nazale. Mă gândeam să intru în casa numarul 12B până venea Gabi… dar asta-n episodul viitor!