• Best of,  Dor,  Gânduri,  Iubirile mele,  Postări neinteresante,  Poveşti,  Repost & Edit

    Criminalul cu inimă IV ( repost and edit )

    Somnul nu-mi mai tihnea, aveam nopti nedormite chiar …
    Nu era prea tarziu, puteam să renunț oricând numai că bărbatul misterios mă termina numai cu-n cuvânt, știam asta și preferam să tac, ciudat totuși că imi plăcea. Începuse sa-mi placă adrenalina, stresul, încordarea, suspansul în care trăiam, probabil că monotonia în care existam nu-mi oferea prilej de regăsire… Le luam viața c-o lovitură, mă elibeam și îmi distrugeam conștiința în același timp, eram un criminal.
    În casă pe de altă parte, atmosfera era tot mai suspectă, bănuiau că am ceva, eram prea ciudat, prea secretos, se simțea că am ceva de ascuns, aveam o diserare plăcută și-o continuă frustrare, mă întorceam la orice sunet brusc sau oricine mă striga, ochii îmi fugeau instant spre orice entitate suspectă, nu mai suportam pe nimeni, mă uram chiar și pe mine… Visam doar clipa aceea când fără suflet am înjunghiat-o pe acea femeie cu zile-n urmă… Știrile erau pline de informații false, ”criminal din altă regiune” , “criminal recidivist” și tot așa se anunța pe posturile monotone al televizorului ce înca mai scotea fum de la vechime.
    Banii nu îi cheltuisem înca, la serviciu nu am fost decând l-am cunoscut pe bărbatul misterios, și lumea mă căuta disperată, aveam datorii, era normal; banii primiți pe crimă îmi acorpereau datoriile și mă făceam curat ca lacrima dar totuși nu vroiam să îi dau, preferam să strâng mai mulți și să fug.
    Zilele treceau, clienții tot veneau. Soții, prieteni, avocați, soacre toți erau pe conștiința mea care ceda la fiecare suflet luat, știam că nu trebuia să privesc înapoi, le luam viața și eram plătit pentru asta, toate mergeau bine din ochi mei. Așa credeam. Am reușit s-o internez pe mama, prietenei mele i-am plătit studiile și am reușit să-mi cumpăr un apartament decent în inima Bucureștiului, am reușit să mă țin ascuns tot timpul, treceau 2 zile, veneau 3 clieți, îmi făcusem afacere, “criminal la cerere” practic bărbatul misterios îmi crease o carte de vizita, mă învăța cum să omor profesionist, fără urme, fără detalii sau semne ce m-ar deconspira…
    Trecuse ceva timp și-mi plătisem datoriile, întreținerea la casa cea veche, și tot ce trebuia plătit, aveam 24 de clienți la palmarez pe care-i omoram incoștient, mama era internată la cea mai buna casă de îngrijire iar mie și iubitei mele nu ne lipsa nimic, eram rege-n lumea mea, nimic nu mă putea doborâ, și mă iubeam atât de mult; aveam tot ce-mi puteam imagina, ciudat era că …

    Va urma!

  • Best of,  Dor,  Gânduri,  Iubirile mele,  Postări neinteresante,  Poveşti,  Repost & Edit

    Criminalul cu inimă III ( repost and edit )

    Da. Într-adevăr femeia nu bănuia nimic, m-a poftit în casă cu gânduri curioase legate de scopul vizitei.
    – Ce-i cu tine? Ești transpirat tot.
    Mă deconspiram. Și adevărul era că transpiram și tremuram în cel mai mare hal.
    – N-am nimic, am impresia că e prea cald în apartamentul dumneavoastră. Puteți deschide geamul un pic, apoi vă zic scopul vizitei mele.
    Acela a fost momentul critic din viața mea; aveam scuza perfectă pentru a lovi-o. Ea s-a întors, eu am scos cuțitul și cu ochii închiși am lovit-o… Țipetele disperate ale femeii îmi penetrau timpanele, nu mai eram conștient, sângele țâșnea din rănile prospate pe care le cream la fiecare lovitură de cutit; pereții albi ai sufrageriei erau parcă zugrăviți din nou, foc era în fața ochilor căci ura și disperarea m-au adus la decizia critică. Ea se zbătea zadarnic iar eu îmi tăiam rațiunea o dată cu loviturile aplicate. Nu mă mai opream, mă simțeam eliberat de probleme odată cu viața inocenta a femeii, treceau ușor gânduri macabre din viata mea… Cum tatăl meu era împușcat în piept de polițiștii neglijenți în fața ochilor mei când eram mic, criza pe care mama a avut-o când l-a vazut și a intrat în comă, apoi s-a îmbolnăvit și așa a rămas 20 de ani de zile; cum trăisem cu ea pe străzi 10 ani și cât de disperat am ajuns în datorii. Îmi tăiam toate motivele de trăi…
    Mă calmasem într-un final, oboseala își spunea cuvântul, femeia la fel, răsufla un pic și scotea cuvinte neînțelese. Mă întreba disperata fără puteri, plină de sânge pe gresia rece a amantului ei, în soaptă dar conștientă.
    – De ce băiete?
    Am scăpat cuțitul și-am fugit acașă cu doua etaje mai sus, unde mama încă mai dormea iar prietena mea era la facultate, aveam noroc, puteam să mă schimb de haine fără ca cineva să observe. Sub pat cu ele…
    M-am băgat și eu în pat și încă tremuram, sirenele se auzeau în Bucureștiul veșnic treaz. Tremuram, eram rece, mă luptam cu rațiunea și sinea mea, mă omoram pe mine însămi …
    Din ziua aceea nu am mai închis un ochi…

    Va urma!

  • Best of,  Dor,  Gânduri,  Iubirile mele,  Muzica nopţii,  Postări neinteresante,  Poveşti,  Repost & Edit

    Criminalul cu inimă II ( repost and edit )

    Din clipa aceea am așteptat nerăbdator un semn din partea lui. Dar cum să mă anunțe? Telefon n-aveam, el nu știa unde stau, ce naiba? Mă păcălea… Am plecat cu gândul că eram prea obosit încât vedeam fantasme.
    În noaptea aceea n-am dormit deloc, am stat și am gândit la misteriosul om când deodata sub tocul ușii in miez de noapte un plic apăru și 3 pumni în ușă se-auzi. Cine-o fi fost la ora asta târzie? …dar renunțasem la ideea de a căuta pesoana și am decis să citesc ce am pimit; deschid plicul în liniște ca mama sau prietena mea să nu-mi simtă lipsa din camera, și văd o foaie cu un scris de mână ce l-avea tata acum 10 ani, bani și-o fotografie cu o femeie de vreo 40 de ani… “N-am uitat stai liniștit. Primul tău client îți oferă 9.000 de euro să o rezolvi pe cea din poza. Cristina Ilie; e cumnati-sa. Locuiește pe strada Dragostei nr 24, la curte, datale clientului nu-ți sunt de folos, ne vom auzi curând”. În timp ce studiam hârtia mă cutremuram efectiv, eu aveam banii în mână, numele victimei și ordinul de execuție, teoretic eram un criminal și nici macar nu m-am gândit la consecințe doar sărăcia mă împingea la gesturi disperate…
    M-am culcat, spre uimirea mea, foarte liniștit, nu-mi făceam probleme dacă o voi găsi sau nu pe acea femeie pe care bărbatul misterios mi-a oferit-o victima.
    În ziua urmatoare am plecat pe nesimțite de acasa, s-o caut. Să-i găsesc lăcașul, dar nu aveam niciun indiciu. Ce să fac? Unde s-o caut? Cărțile de telefoane nu-mi ofereau nimic, iar la adresa primită locuia cu totul altcineva, ideea mi-a venit când mi-am amintit de un fost coleg de liceu care acum e polițist și bineînteles cunoștea o bază de date a populatiei orașului unde cu stupoare aflu că-mi era vecină.
    Incredibil! Toți muschii-mi erau încordați, nu credeam ca voi ajunge la un asemenea prag nelimitat al psihicului uman ori eu eram prea nebun încât să-i dau în cap cuiva pe bani ori iar îmi imaginam iadul ce urma să se-ntâmple; dacă n-o loveam practic viața mea se termina, indiferent ce decizie luam mă înfundam treptat, aveam urmări, lamă cu 2 tăișuri așa că am ales să-i iau viața de-atunci pentru mine nu a mai existat un Dumnezeu. Aveam banii într-o mână și cutitul meu de acasă în cealaltă, hotărât s-o distrug cu atâta ură și nepăsare în care sincer mă simțeam liber deși decizia era mai crudă în realitate. Mă îndreptam inconștient spre ușa ei ce se afla cu 2 etaje mai jos unde, se pare ca locuia, cândva, de mult, cu unul din amanții ei care murise cu un an în urmă. I-am bătut la ușă. O ușă de lemn vechi de un maro deschis cu o clanță ce părea ca nu mai ține.
    -Sarut-mâna!
    Inima-mi bătea mai tare ca-unui iepure înainte de taiere…
    -Buna măi!
    Un simplu răspuns salutului meu mi-l dăduse femeia dintr-un senin si-o inocenta; am crezut că cedez psihic, trebuia să inventez ceva s-o pot ademeni spre sfârșit. Mă uram, transpiram întruna, picioarele-mi tremurau iar varful cutitului îmi înțepa spatele unde îl pitisem pe sub cămașă ca nu cumva să bănuiască ceva. Aveam ceva sigur, știam că nu bănuia nimic…

    Va urma!

  • Best of,  Dor,  Gânduri,  Postări neinteresante,  Poveşti,  Repost & Edit

    Criminalul cu inimă I ( repost and edit )

    Mi-am dat seama azi când am plecat la muncă ce jalnic sunt. Ajungeam să pup în cur pe toata lumea să pot câstiga un ban, să mă-ntrețin pe mine, pe mama și pe prietena mea, care erau tot ce aveam pe lume…
    Salariul nu-l mai primisem de mult, compania avea probleme și mă aflam în situația în care trebuia să mă împrumut practic să pot trăi, dar nu mai aveam de la cine. Mă împrumutasem pâna și la șeful meu de tură căruia trebuia să îi mai dau încă 2 salarii… Salarii ce nu mai veneau. Era urât, mama se-mbolnăvea din ce în ce mai tare iar prietenei mele îi trebuiau bani pentru facultate iar eu frecam menta. Trist…. Pentru un adolescent de 26 de ani care locuia cu mama și prietena sa, lefteri cu toții; datori la banci, întreținere și toate cele.
    Era joi când m-am urcat în metrou de la Piața Sudului, eram prin Big să mai vând una alta din vechiturile de prin casă, măcar un pachet de țigări și-o pâine să-mi pot cumpăra; când un tip, același care-mi cumpărase toate vechiturile urcase in paralel cu mine în metroul agitat de lume grăbită. Mă privea atent iar eu speriat plecam dintr-un loc în altul cum prindeam unul liber; apoi din pură neatenție și inerție avansată cad pe un scaun lânga el. Dubios om! Mă speriasem. Îmi părea serios și hotărât, credeam că își vroia banii înapoi, n-aveam cum îi cheltuisem deja pe nimicuri. Brusc se apropie de mine …”Te cunosc” fără îndoială mi-a spus necunoscutul, “te pot ajuta….vei scăpa de sărăcie dar trebuie să scapi de inimă” …în momentul acela nu întelesesem nimic, mă speriasem atât de tare încât la prima stație am coborât derutat de misteriosul om, și-am coborât. După minute-n șir de cugetat când mă-ntorc apare el …”Ieși!!” urlasem speriat. ”Ce vrei de la mine?… o să-ti dau banii când pot!” am urlat speriat în stația de metrou. El se apropia încet, nu știam ce să mai cred, aveam datorii multe, neplătite, orice puteam să pățesc; când, brusc, se opri din mers și începu discursul “Ascultă!” atunci mi-a spus marețul plan: ”Știu care e situația ta, te-am urmărit mult și-am hotărât să te bag în afacere, dar… va trebui să renunți la inimă, la tot ceea ce simți și remuscări să n-ai, și vei ajunge să-ți plătești datoriile!”; nedumerit eram căci misteriosul bărbat îmi atrăgea atenția foarte tare, când am auzit că-mi puteam plăti datoriile, fără inhibiții și îndoieli am acceptat neștiutor însă de ce va urma. Omul misterios îmi spunea că pot caștiga înjur de 10.000 de Euro ușor pe cap de client doar ca să omor la cerere. Dumnezeule! …nu pot face asa ceva! Dar eram disperat, ori muream eu ori îi omoram pe alții să trăiesc. Subit am acceptat, omul a zâmbit, mi-a întins o carte de vizită după care a plecat liniștit pierzându-se în mulțimea ce era să coboare din urmatorul metrou sosit. Ciudat, în gândul meu disperarea era mare, mă gândeam numai că mama putea muri iar eu n-aveam nici macar unde s-o îngrop, prietena mea ar putea pierde scoala iar eu puteam muri în orice clipă sau m-ar căuta vânătorii de recompense să-mi ia capul; fără ezitare la primul telefon public l-am sunat. ”Alo!” și nici n-am început fraza că-mi raspunde: “Știu! Nu ți-a luat mult, mâine îți voi da datele de la primul tău client” apoi a închis și m-a lăsat în aer…

    Va urma!