• Gânduri,  Iubirile mele,  Postări neinteresante,  Poveşti

    Doi copii şi ne iubeam? by Pisica Aristocrată

    Articole semnte Pisica Aristocrată:

    Un bărbat mai puţin” , „Pe calorifer” , „In aşternuturile ei…

    Doi copii şi ne iubeam?

    Cred că eram clasa a 8 a când s-a produs prima mea relatie de lungă durată. Aveam un prieten şi mă întâlneam cu el mai mult decât mă întâlneam cu alţi baieţi şi ieşeam cu el şi în alta parte decât la scoală. Nu ştiu exact ce ne adusese împreună. Intotdeauna m-am considerat îndrăgostită de unul dintre cei mai buni prieteni ai lui şi întotdeauna am avut un sentiment negativ faţa de gaşca lui de prieteni. Dar eram împreuna iar el străbătea jumătate de Bucureşti ca să iasă cu mine să stăm pe bănci în parcul de lângă blocul meu. Intotdeauna mi-a plăcut să călătoresc, drept urmare până la scoala care era în Drumul Taberei şi casa care era la Unirea făceam de multe ori şi 45 de minute ţinând cont că nu-mi complicam viaţa cu metroul. Prietenul meu, Alex, un brunet cu ochii extrem de verzi călătorea şi el pentru mine.Mi-o amintesc în aceea perioada pe mama, care nu părea deranjată sau îngrijorată de natura relaţiei mele cu Alex spre deosebire de grijile ei de azi în legătură cu orice relaţie :), ea spunea ca e o relaţie mai serioasa dar nu sunt îndrăgostită (vorbea cu prietenele hahaha)Eu cu Alex, nici nu-mi amintesc prea bine, stăteam ore întregi pe bănci în parc şi vorbeam, probabil vorbeam nimicuri şi prostii dar important pentru noi era că le vorbeam împreună. Ne sărutam în văzul lumii deşi aveam doar 14 ani şi consideram acest lucru extrem (să nu comparăm cu ce înseamnă să ai 14 ani în 2008). Ne-am despărţit când am intrat la liceu deşi iniţial alesesem acelaşi liceu, eu întotdeauna mi-am dorit şi fluturii.Am câteva amintiri de la el, când a plecat la mare mi-a trimis nişte cărti poştale în care îmi scria că mă iubeşte şi îi e dor de mine. Atât de simplu şi patetic s-a rezumat o dragoste de copilaşi în nişte cuvinte scrise pe cartoane colorate ce le putea citi oricine. A venit Posta!!!Oricum consider că la acei 14 ani cu acea relaţie de 5 luni am reuşit să am încredere în mine fără să mă mai simt raţuşca cea urâtă… Dragostea de copil e frumoasă şi atunci când moare…

    by Pisica Aristocrată

  • Gânduri,  Iubirile mele,  Postări neinteresante,  Poveşti

    Criminalul cu inima VI

    Bogdane fi atent aici:

    Partea 1 Partea 2 Partea 3 Partea 4 Partea 5

    Partea 6

    -Dã-te mã grasule, lasã-mã sã intru.
    Evident vroia sã intre în baie…Aveam ochi-n lacrimi, le iubeam pe amândouã în aceeai mãsurã şi munceam doar pentru ele…
    Ea a intrat în baie iar eu grăbit, cică, am luat pachetul şi am fugit într-o grabă pe uşă afară.Nu ştiam ce să fac, să o aştept până iese s-o pot lovi când nu e nimeni în preajmă sau să renunţ şi să fiu eu omorât. Căcat. O iubeam şi nu puteam să fac una ca asta ,dar n-aveam altă şansă. Am stat vreo 20 de minute în faţa uşii după ce-am ieşit, gândind, ascultând, privind în jur.Bărbatul misterios era peste stradă aşteptându-mă să ies , urmărindu-mă pe mine, când urmaream pe ea.Când…am auzit-o:
    – Mamă, am plecat la facultate.
    – Ai grijă draga mea.
    După frazele de adio am urcat repede doua etaje mai sus, ca ea să nu işi dea seama că eu înca mai sunt în scara. O urmăream.Vroiam să fiu sigur că va fi ultima lovitură pe care-o mai dau. Eram disperat, privind-o cum ieşea din apartament, mă luau toate căldurile, eram transpirat de parcă mă plouase în clipa aceea. Patetic.
    Am coborât, grăbit, şi eu îndată ce am văzut-o că iese din scară. Mă împiedicam de fiecare treaptă coborând , parcă eram neîndemânatic, deveneam dubios. Ieşind din scară încercam pe cât posibilul să n-o pierd din priviri, ea încerca să se facă nevăzută iar bărbatul misterios mă urmărea cu fiecare pas. Din când în când îi mai trăgeam o privire , timp în care el nu ezita să-mi facă din ochi ,semn că ştia tot ce făceam,n-aveam cale de scăpare.
    O urmăream pas cu pas , la traverasări, pe trotuar, printre mulţimile de oameni , era extrem de rapidpă , iar eu obosit de nopţi nedormite din remuşcări şi vinovăţie abia că mai ţineam pasul cu ea. Drumul ei obişnuit până la facultate era ceva mai complicat , trebuia, de acasă să meargă printre blocuri, apoi la metrou câteva staţii după care iar printre blocuri şi într-un final la facultate.
    Urcase în metrou. Eu cu un vagon în urmă. Bărbatul misterios in acelaşi vagon dar pe altă uşă. Lucrurile erau simple. După cum gândisem eu, aşa părea a fi. Căldura din metrou era insuportabilă, oamenii se-nghesuiau, iar ea se ascundea prin mulţime de parcă ştia bine ce va urma.
    Înghesuindu-mă printre oameni , într-o clipă de neatenţie mă vede…o privire puternică , ochi în ochi, nu mai mult de două secunde, după care m-am retras , nu am vrut să ştie că o urmăresc, dar ea m-a recunoscut şi m-a strigat.Începusem să tremur,mă albisem, şi transpiram parcă mai tare ca oricând. Am dat înapoi să mă ascund dar ea continua, bărbatul misterios se apropia de mine iar ea tot mă căuta, ce căcat era să mai fac?
    N-a durat mult căci metroul se oprise chiar în staţia în care ea trebuia să coboare. Coborând , o urmăream cum mă cauta, era sigură ca eu eram în metrou, m-a căutat vreo 10 minute în staţie.Eu, isteţ, m-am pitit bine, eram totuşi uimit că bărbatul misterios dispăruse.

    Va urma

  • Gânduri,  Iubirile mele,  Muzica nopţii,  Postări neinteresante,  Poveşti,  Prietenii mei de pe Voce.ro

    Bum!!! by The Black Rose

    In atenţia lui Cristian Greger: Zi-mi dacă se potriveşte piesa?:D


    [MEDIA=6]

    Bum!!

    Bătea vântul. Îl auzea şuierând pe gemuleţul acela mărunt din bucătărie. Ea îl implorase luni întregi să-l zidească… dar nu o băgase în seamă. A dat mereu din cap ignorând vocea ei suavă. Pe masă în faţa lui stătea de cateva zile bune o pată de băutură. Se uscase pe sticlă şi pătase într-un hal fără de hal colţul şervetului alb. Cât era ea în casă erau mereu curate. Şi şervetele, şi hainele, şi podelele, şi vasele… acum în bucătărie trebuia să dai cu târnăcopul să treci printre vase, mucegai şi pânze de păianjen.
    Privea în gol lăsând lumina obscură a lampii din colţ să-i joace feste imaginii. Jaluzelele tremurau în ceaţă şi prin aer se zbătăia o muscă extrem de stresantă. Nici nu ştia dacă o sesizează sau dacă o ignoră. Era pierdut. O mână o ţinea pe pieptul gol şi îşi presa pielea în dreptul inimii. Ar fi vrut să scape de durerea aceea. Ar fi smuls-o din piept cu tot cu rădăcină şi ar fi curăţat locul să nu mai rămână pic de sămânţă din ea. Dar nu putea… Îl durea. Îi era atât de dor încât fiecare materie din încăpere îi amintea de ea. O pierduse… Nu putea trai cu gândul ăsta. Se ridica brusc exact când la radio începu piesa Road To Hell. Pentru o clipa îi apăru în colţul gurii o felie de zambet. Extrem de subţire… caci se topi. Se îndrepta către bar.. deschise uşiţele raftului de dedesubt. Brusc începuse să audă tot. Musca… acele ceasornicelor din toată casa, piesa din fundal, vântul, apa picurând în ligheanul din baie, vecinii care mâncau în familie deasupra. Se pierdură toate sunetele şi rămase sunetul ceasului de pe perete. Ţinea deja arma în mână. Rece. Fină. Frumoasă. Impecabilă. Aşa cum trebuie să-i stea unei bucăţi de metal ce e capabilă să ia viata intr-o clipa. O bagă în pantaloni, lăsând piedica trasă. Se misca în reluare până la baie, o puse la oglindă şi se băga sub dus. Mai întâi rece ca gheata, apoi fierbinte. Lua apoi arma, o puse la tâmplă şi strigă : Te iubeeeeeesc!!!!!!!!!!!!!!!!!
    BUUUUM ! …
    Si fumul se ridica odata cu sufletul lui răvăşit…

    de Cristian Greger de la Bum!!