• Iubirile mele,  Muzica nopţii,  Postări neinteresante,  Poveşti

    Aventura ( sa fie oare ultima? partea 9 )

    Partea 1 , Partea 2 , Partea 3 , Partea 4 , Partea 5 , Partea 6 , Partea 7 , Partea 8

    sa fie oare ultima…?Partea 9

    Vrea sa simta orgasmul, dar stie ca nici de data asta.
    – Cat de uda esti! Cum poti fi asa uda?
    Au continuat pana au fost amandoi aproape extenuati. Dintr-o data, totul s-a terminat. Fata si umerii ii erau sub semnele muscaturilor lui Ispi., care ii spusese ca asta pentru ca placerea era prea mare. A incat-o raspunsul , desi durerea ii provoca o stare exact opusa. De data aceasta, au incercat mai mult. Ceva ramane, insa, nedeslusit. “Oare cum simt ei anumite momente?” Acelasi lucru o intreba si el. Ea, insa, ar vrea sa stie momentul intensitatii.Nu ii place sa i se ceara pentru ca ii placea sa fie ea cea care face pasul, atunci cans simte. Ptru el devien suparator, poate… pentru ea stanjenitor. Oricum, felul in care ii indeparteaza parul de pe fata in timp ce… o face sa se simta asa bine.
    Fac dus, pe rand. Ea e tot prima, si de data aceasta. Aceeasi aroma de floare salbatica a gelului de dus, alt prosop, un zambet necontrolat.
    – Nu trage de timp ! Stai deja de 5 minute.
    – Hai ! Dupa ce ca apa e rece… N-au trecut nici 5 minute.
    Deja filmul promis incepuse, dar il reia pentru ea. Pleaca al dus.
    – Aici e momentul cand Joker…, nu-i asa ?
    Surprinzator, dar chiar stia totul despre acest film. Privesc apoi impreuna, desi nu pana la capat. Amandoi au altceva in plan, imediat. Si-ar fi dorit sa o tina in brate in timpul filmului, sa o mangaie – e viziunea ei despre a privi o sceneta regizata pe ecranul rece. Ei, insa, erau aproape ca doi straini. Din cand in cand, cate o remarca care o facea sa se simta, inca, prezenta.Metroul i-a despartit din nou.Minutele ei se duceau in nestire. Parca i-ar fi placut sa se vada cu el zilnic si aceasta sa ii fie razbunarea pentru ceea ce nu se intamplase cu S. Avea o saptamana plina, dar rezista. Serviciul, facultatea si activitatile extra o faceau sa uite ce fusese, sa se simta activa pentru o lume si asa alerta. Ar fi vrut sa vina cu ea la Opereta, dar Ispi a spus “nu” pentru o seara in care Eli si-a dat seama ca nu era rezervata decat pentru… nimic.
    Revenise in viata lui o fosta din Cluj. Il bulversase. Oricum, nu era ceva serios, dar Eli a simtit cum i se intuneca privirea si ca pica undeva de unde nu ar fi vrut sa se mai ridice un pic.
    Miercuri. I-a trimis un mesaj la care ar fi sperat sa fie “nu” raspunsul. Eli se intalnea cu o prietena din Cluj. Vroia sa o duca la Gara’n Pub si i s-ar fi parut o tradare oarecum daca nu l-ar fi invitat. Raspunsul a fost cel asteptat. Avea ea o presimtire. Iar pe ea, instinctele nu o inseala. Dar nu pentru mult timp. Avea sa ii ceara sa ii faca cinste cu un sandwich. Mama ii lasase bani numai pentru sucul tatalui. A induiosat-o, dar a si umplut-o de nervi cerinta lui. Nu ii placea sa dea bani baietilor. Este o poveste din trecut. Singurul baiat care o iubise a fost exclus din viata ei tocmai din cauza unei situatii asemanatoare. Acum nici nu mai vrea sa auda sa i se ceara ceva, iar acum nici nu tace. Cu toate acestea, a acceptat. Oricum, de la shaorma, redusese portia la sandwich. “O sa intarzii vreo10 minute.”, citeste intr-un mesaj. Bateria ii moare, prietena sosete:
    – Unde ti-e domnisorul?
    – A spus ca intarzie vreo 10 minute.
    Tocmai isi da seama ca si-a uitat portmoneul si vrea sa plece, dar isi aduce aminte ca are ceva bani de rezerva mereu, in alta parte decat in portmoneu. Apare si Ispi. Alb ca varul la fata. Deodata, insa se inroseste…
    – Ispi, ea e Andreea; Andreea, el e Ispi.
    Se pare ca o place din prima. Andreea e o tipa care arata foarte bine. Coboara la gura de metrou de la Romana si isi stabilesc traseul.
    – Imi place sacoul tau, ii spune Ispi Andreei. Uite, si asta mica stie cat imi iubesc eu sacoul. Andreea ii trimite o privire ciudata si amuzata lui Eli. Eli ii raspunde in acelasi fel. Ufff… incepea calvarul.
    – I-am spus si ei ca haina aceasta pe care o poarta acum seamana cu un sacou, reia Ispi si mai insistent Eli ii stia felul de a fi, dar Andreea nu era obisnuita cu astfel de oameni, cu psihologi care gandesc dincolo de cuvintele pe care le spun. Andreea era o tipa stapana pe sine, care stia sigur ce are de facut si care nu isi pierdea timpul cu prea multe filosofii, desi cu Eli se intelegea foarte bine. O privea insistent, ii facea avansuri fara sa isi dea seama. Pentru Andreea devenise mai penibil decat era chiar si pentru Eli. Cateva momente in care Andreea a avut de rezolvat ceva la agentia de bilete nu au fost destule pentru ca Eli sa ii spuna lui Ispi sa inceteze comportamentul lui.
    – E cam cu nasul pe sus. Isi da aere de bucuresteanca
    – Andreea e o fata de treaba si noi doua ne intelegem foarte bine. Nu e asa cum o concepi tu.
    Oricum, nu prea era chip sa il convinga. El parca vroia sa se faca pana la capat de ras. Andreea a revenit, iar ce a urmat a fost dezastruos. Eli ramasese inmarmurita aproape si nu mai putea afisa decat un ras prostesc. Ispi o privea neincetat pe Andreea, apoi se atacau verbal destul de violent. Din cand in cand, o lovea pe Eli cu mana de tablia mesei, nu cu rautate, ci sa-i potoleasca mana care ii mai zbura aiurea. Nu se prindea de ceea ce incerca ea si Andreea nu stia cum sa interprteze totul. Nici macar Eli nu stia ce sa mai creada. La inceputul intalnirii incepuse sa ii enumere toate “titlurile” lui obtinute, acum tot incerca sa ii scoata in fata diploma tocmai dobandita. Inca era un copil care nu stia ce il asteapta, se gandeau, poate, amandoua tinerele.
    – Da-mi si mie id-ul tau de messenger. Poate o sa mai fiu interesata sa mai vorbim,
    ii spune Andreea la un moment dat. Am simtit tonul ironic, dar si curiozitatea. El i-a intins telefonul sa isi scrie ea id-ul si de aici o “implorare” reciproca, fara sens si fara capat, o conducere a dialogului bolnav pana la capatul limitelor, o incapatanare de a renunta la duelul deja iscat. Eli se simtea in plus… parca nu mai exista. Noroc ca a trebuit sa plece mai devreme Andreea. Desi ar fi vrut sa mai ramana cu Ispi sa lamureasca ceata aceea in care a plutit toata seara, nu o putea lasa singura pe Andreea.Si ca totul sa se incheie delicios… in loc sa o sarute macar pe obraz, Ispi a ramas in metrou, numai cu atingerea obrajilor Andreei pe buze. Atunci Eli si-a dat seama.
    – Mai copii, mai. Voi nu sunteti bine. Vedeti ce faceti! A avut o reactie prea nobila…
    I-a scris pe messenger tot, mai tarziu… Desi ar fi vrut sa i le spuna in fata. I le-a mai spus si la telefon. Tot ea incerca sa il “ridice” de acolo de unde picase.
    – Am fost beat. Aceasta a fost replica lui. Adevar sau doar o micniuna care sa ii justifice pornirile animalice? Oricum trecuse. Dar in mintea si in sufletul ei erau rusinea,obrazul intors, amalgamul de ciuda si de revolta, duiosia fata de el, tensiunea si nervii, supararea imesa. Cu timpul avea sa isi revina… De ce?

    VA URMA oare?

    by Nami

  • Iubirile mele,  Muzica nopţii,  Postări neinteresante,  Poveşti

    Aventura ( partea 8 )

    Partea 1 , Partea 2 , Partea 3 , Partea 4 , Partea 5 , Partea 6 , Partea 7

    Partea 8

    Femeile vor mereu sa impresioneze, iar ea e una dintre ele. Nu avea, insa, de unde sa stie ca…
    – Ne uitam la Batman, cel dupa care m-am inspirat eu cu povestea lui Harleen…
    – Niciodata nu mi-a placut sa ma uit la Batman. Altceva nu ai?
    – Haide. Sa vezi cum…
    Si-a terminat consultatiile pentru licenta si a zburat. Vantul batea cu putere, ochelarii ii alunecau pe nas pentru ca ii transpira fata. Ii statea gandul la facptul ca nu terminase sa se epileze de tot… Ii place sa fie totul perfect. Nici lenjeria de corp nu era cea potrivita. Lasa ca avea sa se descurce ea…10,11,12,… 20… poate mai multe. Minutele treceau… Intarzia.
    – Domnisoara, masina nu mai circula pe aici de ceva timp, ii spune un domn ce pazea anume ceva prin zona.
    – Multumesc, dar astept pe cineva.
    Face ture dute-vino, in timp ce priveste lumea. Zareste o colega de grupa de la facultate, dar se face ca nu o vede. Nu prea avea chef de discutii. Apel.
    – Unde esti?
    – La gura de metrou. Tu unde esti?
    – Pai tot la gura de metrou.
    – Ce ai in fata?
    – Eeii… Un magazin cu haine pentru copii, mai multe.
    Niciodata nu reuseau sa se potriveasca cu locul intalnirii. Un semn. Eli crede in semne.S-au regasit si au mers paralel, pe trotuare diferite, pana Ispi a traversat inspre ea. I-a inchis dupa aceleasi implorari si telefonul a zburat pe jos. Numara timpii. Se emotionase? Nu isi dadea seama. Sarutul pe obraji si mersul aproape ca doi amici. Vroia sa il ia de mana, dar… Ispi opreste si isi cumpara ceva ciocolata cu banii ramasi de ei de la ea.
    – Astea vor sa imite batoanele “B…”?
    Ii oferi si ei unul, dar lui Eli nu ii era pofta de nimic… in afara de el.
    – Sa vezi tu cand te-oi unge cu crema aceasta de ciocolata…
    “Wow. Ce bine suna!”, se gandi Eli.De cum intra in apartament, se simte ca acasa. Incearca sa para preocupata cu cate activitati legate de haine, ghizdan, telefoane. El, insa, o asteapta deja pe marginea patului. De cum s-a intors, Eli l-a cuprins cu bratele si au coborat incet pe pat : el dedesubt, ea deasupra. Dezbracat, saruturi, patrunderi adanci care ii plac enorm, incercari noi, contopiri, pauze, cuvinte, intrebari, raspunsuri, intoarceri, iarasi lenea ea si dorinta lui, daruirea din final. Se simte bine cand el intra in ea, mai ales cand revine inauntrul ei dupa ceva timp in care fac altceva. O placere care ii trimite fluturi in tot trupul. Eli se concentreaza la intrepatrunderea dintre ei doi, ii place cand el ii spune: “F…-ma!”, desi limbajul vulgar si urat nu ii e pe plac.
    – Ana, Ana… o striga in soapta. Stii ca baietilor le place ca fetele sa geama in timpul…?
    Dar Eli are inca anumite limite. Vrea sa le depaseasca. Inca nu simte ca poate face orice cu el, dar vrea sa invete, vrea sa incerce. Trupul ei e mai aproape de al lui decat i-a fost vreodata de al vreunui baiat. Adanc si cu miscari mult mai sincronizate. Ar continua o zi. Vrea sa simta orgasmul, dar stie ca nici de data asta.
    – Cat de uda esti! Cum poti fi asa uda?

    VA URMA

    by Nami

  • Iubirile mele,  Muzica nopţii,  Postări neinteresante,  Poveşti

    Aventura ( partea 7 )

    Partea 1 , Partea 2 , Partea 3 , Partea 4 , Partea 5 , Partea 6

    Partea 7

    Ups. Uitase ca sora ei trebuia sa se intoarca si nu avea chei. Din fericire a sosit la tanc.La 16:30 era la gara. Bineinteles ca nu s-au nimerit in acelasi loc.
    – Stai la telefon, nu imi inchide, spune Ispi dupa ce, in sfarsit, se gasesc si el se indreapta spre locul numit “La coloane”.
    – Te-am vazut. Ai o mapa albastra in mana.
    – Unde vezi tu mapa? Am un rucsac in spate. Eu nu te vad.
    – Iti inchid.
    – Haide mai, mai stai. Nu-mi inchide.
    Deja se obisnuise cu tonul acela rugator si dulce, cand el o implora sa un ii incida telefonul. Incercase sa o pacaleasca cu ghiozdanul. Eli ii inchide. Ispi traverseaza. Se saruta pe obraji. El aseaza ceva din farmecul lui pe obrajii ei.Parca se cunosc de o vesnicie. Se tachineaza, isi vorbesc deschis si vor sa para siguri pe ei.Parca arata mai bine decat data trecuta. Cu sacoul lui pe care il iubeste asa tare…Are trasaturi calme, curbe line ale fetei si o voce moale, misterioasa, pe care si-o modeleaza astfel incat sa fie cat mai cuceritoare. Chiar ii marturiseste ca vocea lui ii pare altfel.De la prima vedere, ii place PUB-ul. Incepe sa coboare. El e foarte familiar locului. Lucrase acolo acum ceva timp. Deja e cucerita de atmosfera chillout.Ultimul vagon din restaurant… Suna ciudat, dar la subteran chiar intri intr-o atmsofera de calatorie cu trenul. Locul cel mai retras, parca numai pentru ei doi.Banchetele, tablourile luminate si acoperite cu perdelute, mesele din mijloc si meniurile bine puse la punct. Mmm… romantic.Desi i-ar fi placut sa stea fata in fata cu el, sa il priveasca in ochi si sa ii atinga doar mana, el i-a acaparat teritoriul si s-a asezat frumos langa ea. Au comandat ceva, in timp ce Ispi isi indeplinea cu daruire rolul de client amabil.Au vorbit vrute si nevrute… mai ales despre ei, dar fara subiect. Treceau prin sentimente, prin ganduri, prin meditari personale. La un moment dat si-a asezat mana pe sanul ei. Oare stia ca ii place asa mult acest gest? Adora sa ii mangaie cineva sanii si sa fie delicat cu ei, desi Ispi nu era intotdeauna cel mai finut. O mai saruta din cand in cand, desi ea inca il respingea… Nu vroia sa creada ca e cu totul a lui. El ii facea propuneri indecente, ea raspundea pe ocolite sau schimba subiectul.I-a placut mult o carte “Ultima scrisoare de dragoste”… A invatat de acolo multe, dar baietii din ziua de azi nu mai au rabdare…
    Atingerile lui o excitau mai mult decat credea el. Il respingea si il managaia cu aceeasi pornire. E dura pentru ca viata a invat-o sa fie asa. E dura si arata asta, desi in sufletul ei incape infinitatea. Daca ar putea sa duca toata iubirea lumii in ea, ar face-o cu toate tristetile si dezamagirile lumii.Da… din carte invatase jocul dragostei, invatase sa nu dea totul din prima, sa se joace cu rabdarea barbatului, sa il provoace si sa il respinga exact cand era cel mai aproape, sa ii faca mici surpize, sa faca glume care sa il necajeasca si apoi sa fie protectoare. Candva, lui aveau sa ii lipseasca toate acestea si sa regrete ca isi dorise o avere, in loc de o iubire mereu proaspata si mereu pusa la incercare cu mici giumbuslucuri… Frumoasa cartea. O recitise in vara.
    Cu Ispi, insa, Eli nu putea sa fie “Ghiocela” lui Marcel Drumes. Lui i se parea ca ea nu simte nimic, ca nu vrea sa ii daruiasca ceva. Ahh… cum o saruta in coltul acela de lume si cum ii strangea sanul, cum se juca cu limba pe buzele si in gura ei. Cum mana ii umbla pe coapse, pe partea interioara a pulpelor si acolo unde si-ar fi dorit sa il aiba, dar nu era momentul… Recunoscu in fata lui ca e o persoana cu un apetit sexual ridicat, dar ceea ce nu stia el e ca ea nu o facea niciodata daca nu era vorba si de altfel de implicare.Din cand in cand, ospatarita mai venea sa schimbe cate ceva pe masa si Ispi o mai invaluia cu ceva cuvinte care sa ii faca dupa-amiaza mai placuta.
    – Nu stiu de ce mai tin deschis si duminica. M-am plictisit.
    Eli se gandea exact la opusul : « De-ai sti ce bine imi pare mie ca am ajuns in acest loc, in acest moment … »
    Ispi se juca cu inelul ei, cu bratara, cu jnururile de la hanoracul ei galben… El nu stia ca si ei ii place hanoracul ei foarte mult. A ranit-o chiar cand a strans-o de mana. Mereu o raneste fizic, dar nu ca si cand ar bate-o, ci ca si cand ar vrea sa ii arate ca ar devora-o. De ce? Deja era noapte afara si Eli trebuia sa se duca la gara sa isi ia pachetul trimis de acasa. De nu ar fi fost asa, ar fi stat o vesnicie acolo, in bratele lui. Se rasfata si ii place sa primeasca. Nu prea da. Ii e teama. Inca ii e…
    Uitase cu totul de S. Nu era doar o “alternativa”, asa cum ii declarase la inceput, era singurul care putea, in acel moment sa o scoata din starea de suparare. O ajutase enorm, el, copilul pe care il mangaia cateodata cu asa mult drag, desi el niciodata nu observa asta. Desi S. va ramane pentru totdeauna, se lasa purtata de prezenta lui. Ii atinse usor locul masculinitatii. Inca un punct slab.
    – Esti prima care ma atinge asa acolo.
    Nu se astepta la o astfel de declaratie.
    – Chiar un ai nevoie la toaleta? Macar sa te speli pe maini.
    Nu era momentul, desi o incita gandul de a face nebunii intr-o cabina de toaleta… Oricum atingerile lui reusisera sa o umezeasca destul, dar el nu avea cum sa isi dea seama… Nici de data aceasta nu a sarutat-o la plecare. Nu a tinut-o de mana. Ceva era si nu era la locul potrivit. Caile s-au despartit la metrou, ca si data trecuta. Parca ii urmarea clovnul lui din blog, parca se juca cu destinele lor. De ce nu facea aceste gesturi? Ea incerca sa se apropie de el, el nu intelegea… Dar era o seara deplina, calda, primavarateca, cu un sarut de roze pe buze… Un sarut asa cum ii place… Se simtea dorita, el stia ca aceasta gadila orgoliul fiecarei femei. Se simtea usoara ca un fulg, era plina de verde merismatic. Nici nu a mai contat restul serii.Nu se gandea ca a doua zi sa se intalneasca din nou cu el. Totul s-a potrivit de minune la facultate si nu mai era nevoie sa se intoarac la 16:30 la Piata Romana. Ii spusese lui Ispi sa pregateasca un film. Stia finalitatea intalnirii, dar trebuia sa isi faca jocul. “Mmm… aiurea ca am cam aceleasi haine ca si ieri”, isi spuse Eli. Femeile vor mereu sa impresioneze, iar ea e una dintre ele. Nu avea, insa, de unde sa stie ca…

    VA URMA

    by Nami