• Beniamin,  Poveşti

    Povestea elevului cu media neincheiata (ep 1)

    Era o zi de vara dinspre sfarsit…pe la sfarsitul lui august…era cald …era frumos…era trist…nu puteam sa ma gandesc decat la chipul ei dur de „fiara” cu dintii auriti pusi de un dentist slab de inger,cu niste ochi albastri inimaginabil de frumosi intrun corp ametitor de neadegvat in care aplica un zambet de sfidare si-un caracter ce te intimadeaza oricat de insensibil ai fi…ma bantuia mereu…si-o visam…invatam materia ei cu o frica mai mare de cat o aveam Domnului dar tot ma gandeam ce ma voi face cand o voi revedea si iadul se va nastui aspra mea…ziua infruntarii psihice se apropia cu pasi repezi iar eu ma pierdeam tot mai tare in termeni economici de pret,piata monetara,somaj si tot ce tinea de economie…trist invatam din materia ce parea atat de frumoasa pe interior si atat de urata pe exterior…si-a venit ziua cea mare,ultima de altfel (in gandul meu) cu o trezire brusca foarte devreme de dimineata…m-am umplut de opimism si-am plecat spre liceu cu speranta ca evaluarea aplicata de femeia „diavol” nu va fi atat de rea pe cat suna in mintea mea…ajung in curtea liceului…pustiu…numai 3-4 elevi ce-si cautau fie dirigintii fie profesorii ca sa-i treaca de iadul unei materii neterminate la timp…2 baieti stateau pe banca liceului ambii de la calasa a XI- a de liceu zi isi fortau gandul sa retina cate-o mica parte la materia „diavolului” ce urma sa ne gaseasca…era trist…unul din ei era cu maica-sa si ea plansa toata de raul provocat de incapabilitatea fiului sau …iar unul era singur …si-am asteptat …era ora 8:00…trebuiau consumate aproape 5 ore pana la sosirea iadului pe pamant…si totusi eu speram ca nu va fi…dar a fost…(VA URMA)

  • Postări neinteresante

    MY baby is ME !!! What the Fuck????

    A fi parinte este unul dintre cele mai minunate si complicate lucruri care ti se pot intampla. Oricat de multe filme am vazut si indiferent cate carti am citit, nimic nu se compara cu realitatea .
    Sa cresti un copil nu este un trend, nu este ceva fun si cu atat mai mult nu este o necesitate (o actiune ce trebuie facuta, doar pentru ca si ceilalti o fac).
    Sa cresti un copil implica multa responsabilitate, maturitate, siguranta si mai presus de toate, iubire si intelegere.
    Stiu ca multi nu avem de gand sa facem inca un copil sau nu avem varsta necesara, sau o avem, dar nu avem cu cine :P, dar asta nu inseamna ca nu putem discuta despre acest subiect sau ca acest subiect ar trebui exclus din discutiile noastre pana la momentul potrivit.
    De exemplu, eu am momente in care imi doresc foarte mult un copil („Vaaai, cat de dragut ar fi! Am avea varste apropiate, mai mult ca sigur m-as descurca, ce dragut, ce dragut”). Evident, sunt mai mult decat puerila in aceste momente, cand ma gandesc ca un copil este un fel de papusa care sta si face exact ceea ce vreau eu, cand vreau eu.
    Parte buna este ca de cele mai multe ori sunt serioasa si foarte implicata cand vine vorba despre acest subiect. Astfel, in urma discutiilor purtate cu prietenii mei, ajung la concluzia ca a avea un copil este cel mai serios lucru care ti se poate intampla si exista atat de multe intrebari si probleme, incat daca ai sta sa le gasesti rezolvare la toate…ai trece cu mult varsta ideala conceperii.
    Asadar, eu m-am gandit la cateva sfaturi (din vasta mea experienta 🙂 ), care ar trebui utilizate de cei ce vor sa devina parinti:
    In primul rand, trebuie sa fie constienti ca ei sunt cei care formeaza copilul! Modul in care se comporta cu el, certurile din familie, modul in care se rezolva certurile, alcoolul, tigarile, tipetele in exces – toate ajung ca pana la varsta de 7 ani, sa ii formeze caracterul copilului.
    Probabil multi stiu ca, de exemplu, criminalii in serie au ajuns asa din cauza problemelor din copilarie, sau cei care nu au deloc incredere in ei sau cei care rezolva totul prin tipete si violenta: toate sunt urmari ale educatiei primite…si toate sunt create datorita voua, parintilor.
    Personal am un milion de intrebari, („Cum ma comport astfel incat sa fiu si prietena si mama? Cum reactionez daca imi vine acasa beat? Cum ajung sa-l invat ce-i bine si ce-i rau? Cum il fac sa fie independent si sa gandeasca pentru el si nu cum ar vrea altii? etc”) la care inca nu am gasit raspuns, dar sunt sigura ca vor veni cu timpul.
    Dupa cum spuneam, ar fi cateva sfaturi:
    1. Sa nu-l bateti! O palma cu siguranta va merita o data, dar de aici si pana la 10 palme, buze sparte si lovituri in cap…este o cale destul de lunga, nu? Incercati sa-i explicati de ce a gresit si de ce nu ar trebui sa mai faca. Bataia..nu-l va face decat sa va demonstreze si mai mult ca el are dreptate, a, si sa va urasca.
    2. Nu-l comparati cu ceilalti copii! Ii distrugeti increderea in el si intotdeauna se va considera mai prost decat altii.
    3. Bucurati-va pentru succesele lui, idiferent de ce natura, si incurajati-l.
    4. Incercati ca la varsta potrivita, sa-l priviti ca pe un adult, respectati-i alegerile si incercati sa-l lasati sa invete din propriile greseli.
    5. Nu fiti sufocanti, posesivi, gelosi…copilul ori isi va pierde din personalitate si va ajunge un fel de „leguma” ori va dori libertate, mai mult decat orice altceva.
    6. Vorbiti deschis cu el si incercati sa-i raspundeti la toate intrebarile cat mai serios cu putinta.
    7. Lasati-l sa aiba prieteni, sa cada, sa se murdareasca, sa stea in fata blocului, in cazul in care-l izolati si alintati excesiv, va ajunge un arogant si o persoana evitata de cei din jur.
    In concluzie, a creste un copil nu este absolut deloc un lucru usor si simplu, ci o actiune ce ne implica total si vesnic si care mai presus de toate, are nevoie de maturitatea si constientizarea noastra ca acel copil nu l-am facut pentru a ne indrepta noua greselile, pentru a ne descarca pe el sau pentru a ne aduce o cana cu apa la batranete, NU, l-am facut pentru a-i da posibilitatea sa se formeze ca om bazandu-se pe propriile alegeri si greseli.

    PS: Si nu in ultimul rand, sa stiti ca multe dintre actiunile copilului depind de el, de vointa lui, ambitia si nu in ultimul rand, de anturaj.
    Pe aceasta cale, vreau sa le multumesc parintilor mei pentru tot ceea ce m-au invatat si pentru educatia primita, lucruri care m-au ajutat foarte mult sa devin omul constient (ca sa nu spun matur, inca :)) de azi.

    MY baby is ME !!! What the Fuck???? on Ana Tepsanu’s blog

  • Pe ce am boală,  Postări neinteresante

    Cu aluzie la altele

    Vreau sa vorbesc clar cu aluzie la alte chestii … nu sterg commenturi sa fie clara treaba asta…:-< ...inafara de spam-uri nu sterg commenturi...restul ...daca deranjez...ma retrag...n-o sa fac blogosfera de ras...imi pare rau...presupun ca celora care le-am dat add nu le-am vorbit urat in prima zi ...cum mi-a facut mie personajul din articoluld e mai jos (cine a apucat sa-l citeasca) ...;)