Beniamin,  Gânduri,  Postări neinteresante,  Poveşti

…fragment (poveste de sinucigas) (Prezent) Partea I

| Acum | Acum zece ani | Acum cinci ani | Acum un an | Acum 13 ani in Salaj |

Mi-a placut mereu sa fiu ceva mai presus decat oricare barbat pe care-l cunosc, sau care vrea sa ma cunoasca. Ei, multi din ei au impresia ca, odata ce le raspund, verbal unor situatii sunt si a lor. Sau poate traiesc cu senzatia ca eu sunt o alta naiva ce nu vrea nimic altceva decat sa ma pierd in asternuturile lor.
Intr-o noapte am cunoscut un tip. Eram cu una din colegele mele de camera de la facultate la un bar de langa camin. Era seara de club, tocmai ce venisem. Ma amuzam foarte tare de tipii ce ma curtau pe mine si pe colega mea Cristina. Ramasesem la bar pentru o cafea si-o vorba cu patronul barului. Un tip care ma place, unul din acei tipi care ma plac, sunt atatia… Dar nu sunt pentru mine.
Noi, eu si Cristina, mereu am avut locul nostru in bar, undeva in capat, la usa din spate, intr-un coltisor erau intotdeauna canapelele pentru noi, libere ca deobicei… In fata noastra o alta canapea unde el cu alti doi tipi serveau si radeau de zori.
– Uite, il pe ala?
Intrebase Cristina.
– Care fata?
Era retorica intrebarea. Se holba la mine fix de parc-as fi fost goala. Ce-avea de vazut?
– Ala blondu cu camasa alba…
Era blond, avea o camasa alba, un ceas negru elegant la mana, blugi negri conici, si-o atitudine antipatica. Nu-mi era tipic, nu ma atragea si nu ma atrage cu nimic. Nici felul lui de a fi nici felul in care arata…
– Hai lasa-ma fata cu prostii tai, nu ti-au ajuns in club cati am avut…
Si-am continuat discutia cu ea fara sa-i mai dau importanta. Sa fiu sincera pe cat il ignoram pe atat ma privea mai atent. Mai schimba o vorba cu baiatul cu care era la masa, mai tragea o privire. Avea o privire iritanta care ma facea sa ma simt vulnerabila… Probabil erau neuronii mai care actionau atunci, am standarde ridicate, iar ultima relatie care am avut-o nu era una chiar reala. Nu-mi mai place sa fiu superficiala, si nici de dragul de a fi…
Il auzeam vorbind, o dictie desavarsita, un ton senzual si o exprimare inteligibila, simteam ca-mi pierd atentia din conversatia pe care o avea cu Cristina… Imi era deajuns, maimutoi ca el sunt peste tot, de ce ar fi asta mai deosebit ca altii?
– Poti sa incetezi?
Ridic tonul privindu-l in ochi, iar el suav cu un zambet parsiv imi raspunde, aproape ca ma irita cum ma sfida in fata…
– E vreo problema?
– Nu-mi raspunde cu o alta intrebare, te rog sa termini cu privitul, deja esti stresan…
– Esti sigura?
N-apuc sa termin si ma intrerupe…
– Hai sa plecam.
Ii spun Cristinei in graba.
– Stai fata aici, lasa-i pe aia, doar stii ca diseara au treaba.
Da, tocmai de asta imi era teama, de un alt obsedat. Eram amandoi intr-o situatie oarecum similara. Eu eram cu Cristina, el cu un tip. Nu eram eu proasta nimanui, sa vina orice agarici care se holbeaza la mine sa creada ca ma poate agata cu tot felul de smecherii si interese. Numai de indivizi de genul am avut parte, pe interes, care pe ascuns se foloseau de diferite situatii sa ma tina langa ei. Ma scarbeau astfel de oameni…

Va Urma!

7 comentarii

  • iul

    zau, chiar nu-ti inteleg atitudinea . Nu ita ca pt fiecare exista unu.Nu inteleg inca de ce te crezi atat de superioara, nu spunn ca este obligtoriu sa cazi in bratele primlui smecheras , dar te rog aerul de superioritate ,divinitate, ce ti-l atriui este cam ciudat . Am vazut in viata mea suficiente femei care s-au tinut marete si la final au facut o alegere de rahat .
    Inteleg ca nu e cazul ……..ma rog
    interesant este ca , cu toate prezentate nu ai avut puterea de la inceput sa pui capat ocheadelor lui , si ai fost infranta de aerul lui de smecher si ai capitulat . HMMMM unde este taria ta ?
    numai de bine
    satana……

  • beniamin

    @Iul – prietene, cum sa-ti spun, ador faptul ca toata lumea crede ca unele articole sunt scrise de o „ea” dar nu, in ceea ce o priveste pe naratoare sa-ti spun ca si personaj, e genul de om care pune un pic pret pe ambalaj daca intelegi ce vrea sa zic

  • Shtefy H.

    amazing..ador genu asta de beletristica.te face sa-ti pui atatea intrebari..imi place atitudinea personajului..miraculos…un pic poignant as putea remarca

  • beniamin

    @Hogea – ma bucur ca ai ajuns la una din concluziile la care chiar imi planuiam sa ajungi ;)) insa, totul o sa fie indata ce se incheie povestea, asta, fragmentul asta, este ultimul din seria asta :)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *